7 ani de la „revoluție”

Am rămas același stat needucat, intolerant, corupt și criminal, cu aceiași politicieni fățarnici care și-au schimbat partidele, însă nu și năravurile.
Îmi este foarte greu să scriu acest text, să realizez că de șapte ani batem pasul pe loc, dacă nu regresăm chiar. Îmi este foarte greu să-mi imaginez ce fac acum tinerii care au fost torturați în sectoarele de poliție. Tineri care atunci își doreau o schimbare adevărată. Îmi este trist când mă gândesc că Valeriu Boboc a murit în zadar, iar ucigașii lui sunt încă în libertate.

În acest context nu prea înțeleg ce fel de „revoluție” își doresc protestatarii de acum și „turiștii” din PMAN și din fața Parlamentului Republicii Moldova. Am mai spus-o: acești protestatari nu au un program concret de guvernare și nu au măcar 10 oameni decenți care ar aduce schimbarea. Merită oare să schimbăm oligarhii cu alți oligarhi? Merită oare să fim iarăși bătuți prin sectoare de poliție pentru niște noțiuni abstracte de genul „demnitate”, „adevăr”, „progres” și „viață decentă”? Merită oare să mai avem câteva victime pentru aceleași fețe, care peste câțiva ani se vor dovedi la fel de ipocrite? Nu! Citeam recent un interviu extraordinar cu Nicoleta Esinencu, realizat de Vladimir Soloviov, un interviu care ne dă un răspuns exact la întrebarea „De ce ținem pasul pe loc?”. „Știți care e problema noastră? Problema e că nu ne întrebăm pe noi niciodată, ci așteptăm răspunsuri de la politicieni. Așteptăm ca politicienii să răspundă la întrebările pe care noi nici nu avem curajul să le dăm.

În Franța se protestează acum, se protestează concret împotriva Codului muncii. Noi nu am avut niciodată proteste concrete! Încercam să-mi amintesc când a avut la noi un protest concret, nu împotriva oligarhilor, ci împotriva unei legi concrete. Sau împotriva faptului că oamenii mor de foame. Nu a existat așa ceva. Omorâți-ne, faceți tot ce vreți cu noi, vor veni două partide și vor zice „Jos oligarhii”! Și, la revedere! Cât adevăr este în aceste cuvinte. Revoluția nu va avea loc până nu va fi vorba de o revoluție interioară, până vom înceta să așteptăm colaci și fapte de la politicieni, primari, demnitari… până va acționa fiecare din noi ca să aducă schimbarea. Revoluția începe de la tine, nu de la guvernantul care te conduce.