Peste zece instituţii rezidenţiale, care îi adăposteau şi-au încetat deja activitatea, iar pe parcursul acestui an altele şapte vor fi închise. Patru dintre care nu găzduiesc la moment niciun copil. Datele au fost prezentate în cadrul unei conferinţe organizate de ME în parteneriat cu UNICEF, cu scopul de a trece în revistă realizările privind implementarea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului şi educaţiei incluzive.
„Este foarte bine acasă. Mie îmi place s-o ajut pe mama la treburile casei. Şi la şcoală este mai interesant”, a declarat în cadrul conferinţei, emoţionat până la lacrimi, Igor, un băiat a cărui viaţă a fost schimbată de o decizie a unei comisii medicale. Drama acestui copil a început la vârsta de nouă ani, când din cauza unor probleme de sănătate a fost trimis la Gimnaziul-internat nr. 2 din Chişinău. Abia după opt ani, odată cu reformarea sistemului rezidenţial, adolescentul a putut să se reîntoarcă acasă.
De regulă, copiii ajung la internat fie pentru că părinţii nu-i pot creşte, fie că aceştia sunt plecaţi peste hotare sau copiii sunt orfani. „Încercăm să căutăm familia potrivită pentru copil – cea biologică sau rudele apropiate. În cazul copiilor orfani ne străduim să le oferim un mediu familial prin crearea serviciilor ce ţin de asistenţa parentală profesionistă sau casele de copiii de tip familial”, menţionează Liliana Creciun, asistentă locală în cadrul unei organizaţii obşteşti. Reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a fost realizată de autorităţi în parteneriat cu o serie de organizaţii obşteşti locale şi internaţionale care, pe lângă suportul psihologic oferit copilului şi membrilor familiei în care este integrat copilul, în caz de necesitate acordă şi suport financiar pentru crearea condiţiilor optime de trai.
Şeful Direcţiei generale învăţământ preşcolar, primar şi secundar general, coordonator în consiliul de coordonare a reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, Valentin Crudu, s-a arătat mulţumit de rezultatele preliminare ale reformei. El a subliniat că din 2007 până în prezent numărul copiilor instituţionalizaţi s-a înjumătăţit. Dacă în urmă cu cinci ani în cele 67 de instituţii rezidenţiale erau plasaţi 11.500 de copii, la sfârşitul anului 2011 numărul acestora s-a redus până la 5.723. Potrivit lui, pe parcursul acestei perioade au fost identificate o serie de probleme care împiedică procesul de realizare a reformei: cadrul normativ imperfect, rezistenţa la schimbare a personalului angajat în instituţiile de tip rezidenţial, sistemul incorect de evaluare psihopedagogică a dezvoltării copilului cu dizabilităţi.
Şi vicepremierul Mihai Moldovanu, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, a remarcat faptul că incluziunea socială şi educaţională reprezintă o nouă şansă pentru copiii din instituţiile rezidenţiale. „Ei încep a trăi în mod firesc viaţa, devin personalităţi şi contribuie la dezvoltarea comunităţii şi aceasta trebuie promovat deoarece în societatea noastră mai persistă reticenţele”.
Potrivit Ministerului Educaţiei, de la demararea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului au fost dizolvate 11 instituţii, iar una a fost reorganizată în complex de servicii sociale. În următorii trei ani urmează să fie reorganizate alte 22 de instituţii de tip rezidenţial.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
