Anul trecut i-a decedat soţia şi nu are pe nimeni – nici copii, nici nepoţi şi nici prieteni. L-am întrebat ce mai face şi cum se pregăteşte să-şi sărbătorească aniversarea. „Nu mă pregătesc şi nici n-aştept pe nimeni. Sunt singur şi nu pot găti bucate. M-a sunat acad. Mihai Cimpoi, dar şi Dumitru Apetri, care mi-a spus că va scrie ceva despre creaţia mea. Am înţeles că şi Televiziunea publică va face o emisiune, instituţie care de mulţi ani era un teren nepermis pentru mine. Trăiesc ca un păianjen care se ţine de un fir, nu-s alături de pământ şi de mediu. Sunt singur, n-am pentru cine trăi şi e greu că m-a lăsat Domnul până la această vârstă. Am rămas în mila Domnului, uitat de lume şi măcinat de boli”, mi-a spus, amărât, maestrul.
E cazul să amintim că numai versiunea lui Igor Creţu în română a poemului lui Şota Rustaveli „Voinicul în piele de tigru” a avut mai mult de zece ediţii, dintre care una făcută de o editură-pirat. Totuşi, maestrul e bucuros că acum câţiva ani a tradus în română, împreună cu un pastor, Biblia pentru copii, care în prezent e răspândită în milioane de exemplare în toată lumea. N-a luat niciun ban pentru această osteneală, dar e mulţumit că, prin traducerea în cauză, cuvântul lui Dumnezeu va ajunge la micii români de pretutindeni.
Igor Creţu a fost printre editorii Almanahului de traduceri „Meridiane”, a tradus din creaţia scriitorilor Gorki, Şolohov, Gogol, Puşkin, Nekrasov, Rustaveli, Cehov, L. Tolstoi, Tiutcev, A. Avercenko, Antoine de Sainte Exupery, Aziz Nesin, N. Nosov, P. Bajov. Unul dintre gesturile sale deosebite este acela că, în 1952, pe timpul lui Stalin, a refuzat să traducă din română în moldoveneşte romanul „Mitrea Cocor”. Tot el este cel care, în 1955, a fost responsabil de ediţie la cartea lui Alexe Mateevici, publicând integral poezia „Limba noastră”, care în perioada sovietică apărea în variantă cenzurată, fără ultima strofă. A îndrumat primii paşi literari ai tinerilor scriitori de atunci Grigore Vieru, Petru Zadnipru, Vasile Vasilache, Gheorghe Malarciuc ş.a.
De altfel, traducătorul Igor Creţu a debutat cu versuri, iar în 2010 i-a apărut volumul de poezii „Sub cerurile mute”, salvate, vorba autorului, „printr-un fericit concurs de împrejurări, dintr-un autodafe, în anii de tristă amintire, când pierdeam nu numai manuscripte, ci şi destine…” .
„La viaţa mea, am avut trei vocaţii: literatura originală, poezia, traducerea şi calitatea de părinte spiritual al tinerilor scriitori, cărora le-am dat dimensiune”, ne-a mai spus Igor Creţu.
La acest ceas aniversar, îi dorim maestrului multă-multă sănătate şi să-l aibă Dumnezeu în pază.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
