Actualitate

Afacerile cu biocombustibil cresc

Moldovenii par să fie tot mai mult interesați de folosirea biocombustibilului, iar pentru producerea acestuia este nevoie de utilaj special. Astfel, în țară avem producători atât care fac biocombustibil, cât și tehnica necesară. Vladimir Popa, împreună cu echipa sa de la „Eco Tronex”, realizează utilaje de producere a biocombustibilului. Însă, până a ajunge la formula de astăzi, s-a cheltuit timp și bani mulți. În 2012, Vladimir Popa a văzut pe internet un filmuleț despre cum funcționează o linie de producere pentru biocombustibil. A găsit una la noi în țară, imediat a cumpărat-o, a încercat să o pornească, însă utilajul nu a funcționat. Pe parcurs, împreună cu echipa, au modificat mașinăria, iar astăzi, Vladimir Popa produce și vinde utilajul pentru producerea combustibilului în țara noastră. Tânărul susține că utilajul este produs de la zero în secțiile lor de producere. Materia primă pe care o folosesc este fierul pe care îl procură din țară.

Ion Dorogan, directorul tehnic al întreprinderii, zice că până au obținut tehnica necesară, s-au cheltuit circa 120 de mii de euro. „Noi de atâtea ori am făcut, am prefăcut, până am obținut un rezultat care să fie pe măsura așteptărilor. S-au cheltuit foarte mulți bani, pentru că această tehnologie nu exista la noi în țară și a trebuit să o descoperim cumva. Acum ne-am dori să exportăm și peste hotare pentru că sunt deja clienți interesați din afară. De asemenea, avem nevoie și de o secție de producere mai performantă”, explică inginerul.

Prin urmare, o linie de producere a biocombustibilului se ridică la prețul de 15 mii de euro, însă investiția merită, spune directorul Vladimir Popa. „Noi instalăm utilajul, îl pornim, instruim oamenii și le arătăm cum să îl folosească. Dar, se întâmplă că unii cumpără utilajul și nu știu cum să-l folosească. Noi, însă, oferim totul sub cheie. Anul acesta avem vândute deja șapte linii de producere”, afirmă directorul.
„Principalii noștri beneficiari sunt producătorii de lădițe. Ei fac lădițe pentru poamă, mere și le rămâne 40 la sută deșeuri. Pentru acești producători cel mai potrivit este un utilaj personal care ar produce brichete. Pentru ei, costul de producție la o tonă de brichete este de la 800 la o mie de lei, iar prețul de piață ajunge la trei mii de lei”, spune Vladimir Popa.

Linia de producere este universală, adică toacă materia primă de toate felurile, indiferent de origine. Directorul de la „Eco Tronex” spune că inițial au analizat cerințele pieței care a arătat ce fel de utilaj caută producătorii și care ar fi mai potrivit pentru ei. „În viitor va apărea problema lipsei de materie primă, datorită utilajului de volum mai mare de productivitate. Omul nu va avea de lucru, o zi o să muncească, alte două o să se odihnească. Totuși, producerea biocombustibilului este de sezon. Se vinde toamna, iarna, primăvara, iar vara, dacă omul care are bani, o să investească și o să continue, iar dacă nu are, va închide afacerea și va aștepta sezonul”, adaugă Popa.

Brichetele lasă numai un procent de cenușă

Vladimir Popa enumeră câteva avantaje ale producerii și utilizării biocombustibilului. „Da, gaze naturale în Chișinău sunt. Dacă ne ducem la o depărtare de 20 km, gata, gazul s-a terminat. Oamenii sunt nevoiți să se încălzească cu lemne sau cărbuni. Deseori cărbunii sunt amestecați cu pietriș și nu ard în sobă până la urmă. Rămân 40 la sută de resturi care trebuiesc strânse în fiecare dimineață. Brichetele lasă numai un procent de cenușă. Apoi la arderea cărbunilor se elimină de zece ori mai mult bioxid de carbon decât brichetele. De asemenea, ca să transporți cărbunii trebuie să ai saci, căldări, dar brichetele sunt fasonate câte 15 kg și au lungimea de 30 cm. Ele pot intra cu ușurință în orice sobă și în cel mai simplu cazan. Puteți observa singuri cum ard, noi singuri ne încălzim cu ele”, spune Vladimir în timp ce arată spre cazanul improvizat în secția de producere.

Întrebat de ce oamenii sunt sceptici în utilizarea brichetelor, producătorul explică asta prin faptul că au avut parte de brichete de proastă calitate. „Sunt brichete de diferite feluri, la fel cum sunt mașinile – BMW, Mercedes și altele. Cele cu care ne încălzim noi acum, sunt de tip pini-kay. Sunt de cea mai înaltă calitate, pentru că materia primă se presează și se prăjește în timpul producerii. Se face și o coajă deasupra brichetei care nu permite umezelii să pătrundă în interior. Brichetele de calitate rea, înfloresc înapoi. Când omul pune chestia aceasta pe foc, ies aburi, se desface și nu arde. Oamenii nu cunosc că sunt mai multe feluri de brichete, pentru ei toate sunt la fel. Mai demult vindeam brichete la sac și oamenii aveau posibilitatea să încerce, dar cei care cumpără o tonă, riscă să rămână dezamăgiți”, povestește Vladimir Popa.
Despre materia primă, producătorul spune că este foarte scumpă. „Rumegușul de lemn era înainte zece lei metru cub, dar acum a ajuns la 150-200 de lei metru cub. S-a scumpit, că începe unul să facă brichete, vine altul care dă mai scump, apare al treilea care pune un preț încă mai mare. Omul are un venit mai mare din deșeuri, decât de la afacerea lor de bază. Acum se produc brichete din torf, mai ales că acest tip a fost certificat la noul laborator de testare a biocombustibilului recent lansat la Chișinău. Torful este compostul de la ciuperci. Pentru că acesta se utilizează doar de două ori și ulterior se aruncă totul, în cantități mari, cam 500 de tone pe lună”, a declarat Vladimir Popa pentru ziarul TIMPUL.

Brichetele sunt fabricate prin presarea materiei prime ca rumeguș de lemn, paie, coji de nucă și altele. Ele înlocuiesc folosirea cărbunelui, lemnului de foc sau a gazelor naturale având o putere calorică mai mare. O tonă de brichete costă în jur de 2 200 lei.

Recent, în Moldova a apărut primul laborator de testare a biocombustibilului solid care se află la Universitatea Agrară din Chișinău. Acesta are rolul să verifice calitatea biocombustibilului plasat pe piață. Acreditarea laboratorului vine în contextul în care certificarea calităţii biocombustibililor va fi obligatorie începând cu 25 martie 2017, potrivit Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Laboratorul a beneficiat de echipament modern în valoare de circa o sută mii de euro din fondurile europene ale proiectului.

Potrivit Proiectului Energie și Biomasă, peste 190 de grădiniţe, şcoli şi centre comunitare din ţară au instalate centrale termice pe biomasă. De asemenea, o mie de familii îşi încălzesc casele cu energie verde. În anul 2015, 13 la sută din energia consumată în R. Moldova provenea din surse regenerabile, iar 92 la sută din energia regenerabilă – din biocombustibil solid. Către anul 2020, R. Moldova şi-a propus ca 17 la sută din consumul total de energie să fie din surse regenerabile.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *