Votanţii aşa-ziselor partide proeuropene sunt mulțumiți doar de eșecul Moscovei de a prelua guvernarea în Moldova, nu şi de păstrarea aceloraşi actori politici pentru următorii patru ani. În ciuda manipulărilor grosolane care au avut loc în această campanie electorală şi a tirajării la greu a „succeselor” fostei/viitoarei guvernări, oamenii înțeleg că menţinerea la putere a acelorași politicieni care au format AIE-1, AIE-2 și Coaliția pune cruce pe orice perspectivă de schimbare. Este ridicol să crezi că cei care s-au măcelărit între ei ani în șir pentru partajarea zonelor de influență, vor fi capabili să reformeze sistemul creat de ei şi pentru ei. Aparent, nimic nu pune în pericol „visul european” al Republicii Moldova. În acelaşi timp, oamenii sunt conştienţi că cei care au preluat puterea vor face, cel mai probabil, ceea ce ştiu ei mai bine să facă, fapt care nu insuflă prea mult optimism nimănui.

Campania mimată şi mutanţii pe care i-a născut  

În data de 17 noiembrie, scriam despre faptul că actuala campanie este una mimată, lipsită de o competiţie reală. Nici unul din greii politicii moldovenești (PLDM, PCRM, PD, PL) nu au prezentat societăţii nici un proiect clar de viitor, toată campania rezumându-se la lozinci sterile care n-au niciun fel de conţinut. Lipsa unei competiţii veritabile a dat naştere unor mutanţi politici cum ar fi Dodon şi Usatîi sau Partidul Comunist „Reformator”. Dacă proiectul comuniștilor „reformatori” nu-i altceva decât o şarlatanie ordinară, cazul Usatîi şi Dodon sunt cu totul altceva.
 
Renato Usatîi este creatura 100% a fostei/viitoarei guvernări. Nici într-o ţară normală  un asemenea personaj nu ar fi avut acces în „anturajul” primelor persoane din stat. Cu toate acestea, ar fi total greşit dacă am trece cu vederea modalitatea cum a fost exclus Usatîi din competiţie pe ultima sută de metri. Lupta MAI-ului cu „extremiștii” este una ridicolă, la fel ca şi iluzia că miliţienii moldoveni au învins FSB-ul rusesc. Precedentul privind excluderea din competiţie a unui rival incomod cu o pondere de 10-14% din votanți este unul periculos, care riscă să fie pus în aplicare şi în viitor. 

Igor Dodon este un alt mutant al politicii moldovenești, creaţie 100% a fostei/viitoarei puteri. Dodon este produsul clasic al trădărilor, fraudei şi manipulărilor prin care fosta/viitoare putere a excelat în ultimii cinci ani. Încălcând orice reguli ale jocului democratic, Dodon a fost „scos” de la comuniști, spălat şi dus la Bruxelles pentru a asigura voturile necesare alegerii preşedintelui. Mai apoi, a fost folosit pentru distrugerea AIE-2 și asigurarea voturilor necesare în parlament pentru funcţionarea fostei guvernări. Valoarea politică a lui Igori Nicolaevici este mică sau chiar zero. Rămâne neclar pe cine au votat oamenii: pe Kobzon, pe Dodon sau poza cu Putin și Greceanîi? Indiferent de răspunsul la această întrebare, Rusia a reușit să-şi infiltreze în parlament, prin intermediul lui Dodon, agenţii săi de influenţă care vor lupta la sânge împotriva viitorului european al Moldovei.

Iluzia victoriei…

Un alt motiv pentru care nimeni nu celebrează  „victoria democraţiei” consta în natura relativă sau chiar ireală a acestei victorii. Chiar dacă acrobaţiile cu excluderea lui Usatîi din competiţie şi lansarea clonei PCRM au asigurat un rezultat matematic care permite formarea guvernului, adevăraţii învingători sunt cei aproape 1 milion de cetățeni (992 de mii la procesarea a 100% din procese verbale) care au ales alt partid decât cel ce reprezintă vechiul sistem: PSRM – 327 mii, PCRM – 279 mii, PPCD – 11 mii, PFP – 11 mii, PLR – 25 mii, PCRRM – 78 mii, MPA – 27 mii, BeAMUV- 55 de mii, PPRM – 12 mii, PL – 154 de mii, Oleg Brega – 13 mii. Principalul partid al viitoarei axe guvernamentale, PLDM, a obţinut în acest scrutin cu aproape 200 mii de voturi mai puţin ca în 2010. Chiar și acei alegători care au votat pentru actualele partide politice au fost în mare parte constrânși să o facă din lipsă de alternativă sau din raţiuni geopolitice.

Noua putere a moştenit ceea ce a creat

Dacă în 2009 partidele învingătoare au justificat lipsa progreselor prin critica fostei guvernări comuniste, astăzi, după cinci ani de aflare la putere, preluând un nou mandat, acestea nu vor mai avea un asemenea avantaj. După cinci ani de guvernare „democratică” Republica Moldova a rămas cel mai sărac stat din Europa. Controlul total asupra justiţiei şi economiei a împiedicat  atragerea unor investitori  străini strategici capabili să creeze locuri de muncă şi să asigure o creştere calitativă, motiv pentru care exodul populației active continuă. RM are cel mai mic PIB per capita din regiune. În CSI doar Uzbekistanul, Tadjikistanul și Kîrghizia sunt mai sărace. Ucraina, așa fără bani cum pare, are un PIB per capita (2000$ constant) de două ori mai mare decât RM. Georgia la fel. Toate laolaltă  i-au determinat pe oameni să nu iasă la vot sau să voteze împotriva partidelor de la putere. 

Moldova fără un lider proeuropean

Lipsa democrației interne în partidele proeuropene a condus la o incapacitate instituțională de schimbare a liderilor compromişi sau cu imaginea erodată. În consecinţă, am asistat la o prăbușire a PLDM, a principalului partid democratic cu vocaţie majoritară şi la o stagnare periculoasă a Partidului Liberal. PL a pierdut câteva zeci de mii de voturi față de alegerile precedente, dar marea înfrângere suferită de liberali e că n-au putut să-i atragă pe cei aproape 200 mii de dezamăgiți de la PLDM.  

Mihai Ghimpu n-a dorit să-i transmită lui Dorin Chirtoacă rolul de lider al PL, acesta rămânând pe postul de mascotă electorală a partidului, de care îşi amintesc doar în campaniile electorale. E puţin probabil că liderul PLDM va permite ascensiunea lui Iurie Leancă sau va nominaliza din partea PLDM la funcții înalte persoane care nu-i sunt extrem de loiale. În consecinţă, Republica Moldova este din nou fără un lider proeuropean puternic şi credibil. Astăzi în Republica Moldova nu există un Iohannis capabil să unească electoratul proeuropean. Aici este cea mai mare înfrângere a partidelor proeuropene şi cea mai mare victorie a Rusiei din această campanie. 

Riscul putinizării Moldovei  

Actuala majoritate aritmetică nu beneficiază de un sprijin popular proporțional mandatelor pe care le deţin. Acest lucru îl cunosc inclusiv liderii celor trei partide politice. În asemenea condiţii, menţinerea şi exercitarea puterii nu va fi o sarcină deloc uşoară. Există un risc mare ca actualii guvernanţi să procedeze după alegeri cu cei indezirabili și presa de opoziţie așa cum au procedat cu partidul lui Usatîi în timpul campaniei. Asemenea derapaje sunt destul de posibile ținând cont de controlul quasi-total asupra presei, finanţelor şi structurilor de forţă ale statului. Nu se știe care va fi rezistența societăţii la asemenea riscuri, însă o eventuală „putinizare” a puterii ar putea avea ca și consecință un nou 7 aprilie.

Înţelege vechea/noua guvernare aceste lucruri? Vom afla foarte curând.