E greu să împaci generații total diferite. Și mai greu e să ai un mentor bun acum, când toată lumea „se descurcă de minune” cu ajutorul gadgeturilor. Totuși, se pare că sunt o norocoasă că am întâlnit, încă din liceu, o profesoară de limba și literatura română cum doar în cărți găsești. Nu întâmplător, pentru că doamna Alexandra Tănase este un om al Cărții. Această relație profesor-elev s-a transformat în timp, în colaborare strânsă pe marginea unor proiecte, în susținere și ajutor reciproc, chiar și în prietenie.

Un mentor nu înseamnă neapărat un om care să-ți comunice reguli după care te conduci. Iei de la el tot ce e mai aproape de sufletul tău: dragostea față de frumos, rafinamentul, ardoarea și corectitudinea faptelor. Am întâlnit un mentor de excepție. M-am bucurat, pentru că al meu mentor este Alexandra Tănase.

Se apropie ziua în care îi spun cu sinceritate stimatei doamne La Mulți Ani. Îi doresc imense forțe creative, întrucât multe mai sunt de realizat…

Ana Gabor

Împătimită de idei valoroase

S-ar părea că, în ciuda progresului, în toate domeniile societății, femeile, totuși rămân invizibile social, politic, mediatic etc. M-aș bucura ca această părere să fie eronată în favoarea entității femeii, chiar dacă admiratorii noștri de sex opus vor citi aceste rânduri cu un zâmbet de compătimire sau mă vor privi cu sprânceana ridicată a priorității lor. Fără să intru în polemici – ce valorează mai mult gâtul sau capul, odată cu apropierea mea de o vârstă a perceperii și priceperii calității lucrurilor, sunt interesată de femeile deștepte, cerebrale, emancipate, nu neapărat cu funcții, și păstrătoare a frumuseții lor interioare și exterioare.

Despre o împătimită de idei valoroase poți scrie de mai multe ori, cu ocazii speciale sau din admirație și respect. Aceasta e o femeie vizibilă atât în societate, cât și în familie. Îmi place să citesc cărțile, articolele, interviurile Aurorei Liiceanu, o distinsă specialistă în psihologie, din ale cărei idei afli care sunt dimensiunile etice ale omului. Te impresionează puținele interviuri ale Reginei Ana, tocmai prin faptul că spune vorbe și idei care vin dintr-o modestie copleșitoare. Recent, am regretat plecarea din învățământ a unei doamne, Maia Sandu, pentru care învățământul din Republica Moldova se trece prin prisma calității. Mă gândesc la multe femei care nu au insistat să-și mediatizeze numele profitând de vreo funcție sau alte PCR-uri (pile, cunoștințe, relații). Dar atunci când stăpânești cunoștințele din facultate, când îți place să muncești frumos și demn, când fugi de ridicolul vieții și ajungi la adevărata onoare prin lucrul bine făcut, porți cu mândrie un nume – Alexandra Tănase, profesoară la Liceul „Gaudeamus” din Chișinău. Chiar și acum ajunsă decanul de vârstă în învățământul din RM, mă tem să-i aduc un mesaj laudativ, pentru că modestia ei bine dejucată nu permite să i se aducă elogii, dar mai curând respectul pe care îl merită. Și meritele, și onoarea vin din parcursul didactic de mai multe decenii. Și-a învățat discipolii că cele mai mari răspunsuri sunt cele simple și că motorul etic al vieții este modestia. Au avut de unde învăța, pentru că profesoara lor a avut mereu în pregătirea ei didactică idei inovatoare, concepte pe care le-a actualizat: „Ceaiul de la ora 4” i-a adunat pe elevii săi la Biblioteca „Transilvania” în jurul poeziei, cărților, personalităților culturale; a investit în discipolii săi simțul omeniei și al patriotismului, dându-le exemplul personal; și-a însoțit elevii susținând parteneriatul cu semenii lor, încurajându-i în discuții contradictorii. Ca un părinte spiritual al școlii, A. Tănase și-a lăsat numele pe câteva cărți didactice care pot fi găsite nu doar pe masa de lucru a profesorului, dar pot fi și o claritate conceptuală la îndemâna oricărui elev.

La Mulți Ani, stimată colegă, vă spun cei care vă cunosc și le-ar fi plăcut să fie profesori, adică fabricanți de oameni, sau, cum spunea Petre Țuțea, asemenea unui tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobilă de lux.

Silvia Strătilă