Multe dintre ele sunt soluţionate, unele mai aşteaptă… Care sunt acestea, de ce drepturi se bucură consumatorii şi când se pot folosi de ele, precum şi ce riscuri îi pasc pe agenţii economici care nu respectă bunul-simţ şi legea am încercat să aflăm de la directorul APC, Alexandru Cuzimuc.
– Dle director, APC a fost creată recent, prin reorganizarea Institutului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor. Ce veţi face diferit şi cum veţi colabora cu organizaţiile existente din domeniu?
– Înainte de toate, APC e singurul organ de stat pentru protecţia consumatorului şi are dreptul să aplice amenzi. Celelalte organizaţii au o sarcină clară – informarea consumatorilor, reprezentarea lor în judecată. Sunt un fel de avocaţi. Noi apărăm drepturile consumatorilor gratis. Dar, oricât şi-ar dori, Agenţia nu poate depista toate încălcările. Ne vin în ajutor atât consumatorii, cât şi ONG-urile.
– Să înţelegem că petiţii poate depune oricine?
– Plângerile le primim de la toţi – agenţi economici, consumatori, organe de stat şi ONG-uri. Numai că, atunci când petiţia o scrie un agent economic, noi doar analizăm informaţia (de ex., cineva se plânge pe concurentul său, precum că acesta ar pune anumite ingrediente interzise în unele produse etc.).Verificăm dacă e aşa şi sancţionăm sau dăm o prescripţie ca să ridice marfa ori să o scoată din vânzare. În rest, ei se pot reprezenta singuri în judecată, pentru că au avocaţi Un om simplu n-are avocat. Noi protejăm consumatorul, adică persoana fizică, pe cea juridică – nu.
– În cât timp sunt examinate reclamaţiile unui consumator?
– Conform legii, timp de o lună. Prioritare sunt petiţiile privind produsele alimentare, care nu pot aştepta. Când e vorba de un produs industrial, iniţial se fixează în plan şi se informează consumatorul când va avea loc controlul.
– Se poate adresa cineva la APC, dacă se consideră lezat printr-o hotărâre de Guvern, cum a fost, spre exemplu, decizia ca cei care au încălzire autonomă să achite 10% din plata pentru agentul termic?
– Fiind un organ de stat, noi nu ne putem implica în hotărârile pe care le ia statul. Dar, dacă cineva încasează mai mulţi bani de la consumator decât prevede această hotărâre, iată atunci se poate adresa. Noi venim la gestionarul fondului locativ, examinăm faptul şi îi cerem socoteală.
– Ce reclamă cel mai des consumatorii?
– Cele mai multe probleme sunt în sfera serviciilor – gestionarea fondului locativ, serviciile comunale, serviciile de fabricare a ferestrelor, uşilor, mobilei. Din fericire, s-au făcut modificări la Legea privind clauzele abuzive, conform căreia noi avem dreptul să ne implicăm în toate relaţiile contractuale. Pentru că sunt cazuri când omul semnează contractul de prestare a serviciilor fără să-l citească, apoi vine la noi. Îl întrebăm ce scrie acolo şi ne spune că nu a citit… În toate aceste cazuri i se dă dreptate consumatorului, pentru că el nu e jurist. În 99% din cazuri el nu citeşte contractul sau se face că-l citeşte, când de fapt nu înţelege. Agentul ştie de acest lucru şi adaugă ceva acolo, care-l avantajează. Noi suntem pentru aceea ca documentul să fie făcut conform legii, iar consumatorul să-l semneze, necitindu-l.
– Cum îi educaţi pe consumatori?
– Mergem prin raioane, unde avem întâlniri cu toţi agenţii economici şi cu consumatorii. Discutăm despre drepturile şi obligaţiunile lor, despre sancţiuni, despre problemele din teritoriu. Sunt şi inspectori care distribuie pliante, pentru că mulţi parcă îşi cunosc drepturile, dar nu se adresează la noi pentru a şi le apăra.
– Poate interveni cumva Agenţia, dacă vi se adresează cineva care nu are bon de casă, pentru că vânzătorul nu l-a eliberat?
– În cazul în care consumatorul deţine un document ce confirmă că el a cumpărat marfa de la un anume agent economic, noi, în 100% de cazuri, satisfacem cerinţele lui. Dar dacă vine fără bon, fără niciun alt document, Agenţia nu poate interveni. E ca şi la judecată – e nevoie de dovezi. Dacă vânzătorul nu eliberează bonul, noi venim cu sugestiile noastre, la fel ca şi Fiscul – „Cereţi bonul de casă”. Tocmai de aceea, atunci când cumpără ceva din piaţă, omul trebuie să ştie că toate problemele care apar sunt pe seama lui. Adică, să fie conştient că acolo nu se eliberează bonuri de casă, cu excepţia celor care vând electrocasnice, care sunt scoase din patente.
– Ce îmbunătăţiri necesită legislaţia din domeniu?
– Noi în permanenţă propunem îmbunătăţiri. De exemplu, de la 1 ianuarie 2012, consumatorul e scutit de taxa de stat la adresarea în judecată. Am luptat pentru aceasta, pentru ca persoanele fizice să se adreseze în judecată fără să mai vină la noi şi fără să achite acea taxă. Dar cel mai des ne ciocnim de… amenzile care sunt prea mici. Sunt prea frecvente încălcările de acelaşi fel. Apare problema: ori amenda e prea mică, ori agentului economic nu-i pasă. Sunt convins că, dacă sancţiunile ar fi mai dure, el s-ar gândi că, dacă mai încalcă odată, va trebui să-şi închidă afacerea.
Un avantaj e că, spre deosebire de anii trecuţi, în prezent noi avem dreptul să cumulăm amenzile. Dacă înainte judecătorul stabilea că agentul economic, dintr-un şir de încălcări, trebuie s-o plătească pe cea mai mare, astăzi noi putem cumula toate sancţiunile stabilite. Vă daţi seama: cântarul neverificat – 12.000 de lei, termenul expirat – 10.000, preţurile neafişate corect – 1000, lipsa informaţiei în limba de stat – încă 2000, lipsa etichetei – de la 4600 la 10.000 de lei. Dacă adunăm toate acestea, nu e chiar puţin… De asemenea, s-au făcut modificări care permit Agenţiei să aplice amenzile chiar aici, la sediu. În fiecare miercuri are loc şedinţa comisiei, vine agentul economic, ne uităm în citaţie şi îi spunem cât trebuie să plătească. Dacă e de acord cu sancţiunea şi în trei zile o achită în contul Trezoreriei de Stat, plăteşte jumătate din preţ. În caz contrar, are dreptul să o atace în judecată. Nu ne axăm activitatea pe sancţionarea agenţilor economici, dar ei trebuie să ştie că există un organ de stat care-i poate sancţiona. Astfel, am propus stabilirea unor amenzi mai mari pentru cei care vând marfă cu termenul expirat. De exemplu, să nu fie de 10.000 de lei, ci în conformitate cu valoarea mărfii. Ar fi şi echitabil.
– Una dintre atribuţiile Agenţiei este să facă prelevări de probe. Cât de dotat este laboratorul dvs.?
– Nu avem un laborator propriu, mostrele prelevate fiind verificate în laboratoarele acreditate în domeniu, după următoarea schemă: dacă agentul economic are un anume produs certificat la laboratorul Institutului Naţional de Standardizare şi Metrologie, noi proba o ducem la Sanepid sau la AŞM. De medicamente se ocupă Agenţia Medicamentului. La noi cetăţenii se pot adresa doar dacă medicamentul nu a fost păstrat în condiţiile necesare sau de pe el lipseşte inscripţia în limba de stat.
– Cum şi unde sunt nimicite produsele expirate depistate de inspector?
– Aceasta o decide expertul de la medicina preventivă. În funcţie de produs: fie e turnat în canalizare, fie îngropat, fie ars.
– Vă mulţumim pentru interviu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
