Faptul că Alexis Tsipras a venit marțea aceasta la Berlin, imediat după vizita făcută la Paris, poate fi privit ca o dovadă a noii sale încrederi de sine. La invitația partidului Die Linke [stânga], el vrea să pledeze pentru ideile sale în țara care s-a angajat ca niciun alt stat pentru politica de austeritate.
CDU a semnalat grăbit, în prealabil, că nu este interesată de o discuție cu noul star al stângii, în timp ce SPD era indecisă. Tsipras primește și așa destulă atenție. Imediat ce se apropie de camere în Reichstag, el afișează un zâmbet larg, care pare un pic prea larg pentru viața cotidiană, dar care arată dezarmant în poze.
Tsipras mulțumește politicos pentru primirea care i se face. El vorbește despre solidaritatea între popoare, care nu ar trebui să se lase asmuțite una împotriva alteia: „Noi ducem această luptă și pentru angajații germani”.
Dacă ar veni la putere, în primul rând ar opri plata datoriilor și ar declara ilegitime pachetele de austeritate negociate cu atâta greutate, așa sună promisiunea lui Tsipras făcută electoratului grec. În plus, el a anunțat că va șterge o mare parte a datoriilor și va naționaliza băncile. Criticii săi îl acuză de populism de stânga. Din această cauză, Alexis Tsipras este pentru adepții austerității pur și simplu „cel mai periculos om al Europei”.
Erou în Grecia, pericol în restul Europei
În Grecia, unde o mare parte a populației a ajuns prin criză la limita suportabilului, el este sărbătorit ca erou. Tsipras arată bine, iar alegătorilor le place șarmul său tineresc și declarațiile lui clare și tranșante. El este ceea ce grecii numesc „Pallikari“, un băiat curajos care nu se pleacă în fața niciunei autorități.
Născut în 1974, la Atena, Tsipras a ieșit în evidență la numai 17 ani prin organizarea de proteste școlare. Tsipras nu numai că s-a purtat în mod profesionist cu presa, ci a negociat cu încăpățânare și cu ministrul Educației.
O fotografie din vremea studenției sale îl arată pe Tsipras stând pe un deal, cu plete lungi care-i flutură în față și râzând cu optimismul unui om tânăr care este tare convins că lumea așteaptă doar să fie salvată de el.
Cu sprijinul mentorului său, Alekos Alavanos, cariera lui politică este o ascensiune rapidă. În 2006 este ales în Consiliul local din Atena, unde își face un nume ca politician apropiat de cetățeni. În 2008 urmează alegerea sa ca președinte al Syriza, iar în 2009 intră în Parlament.
Ascensiunea lui Tsipras se explică în mare parte și prin faptul că, pur și simplu, este la timpul potrivit, la locul potrivit. Anul trecut, când grecii nu erau încă striviți de austeritate ca acum, cerințele radicale ale lui Tsipras încă mai speriau mulți votanți. Dar nu numai asta s-a schimbat. Se adaugă o schimbare a climatului politic din Europa în ansamblu, care a devenit evidentă mai ales prin victoria lui François Hollande, în Franța.
O amplă ofensivă media la nivel internațional
Înainte de zborul său către Berlin, Tsipras a accentuat într-un interviu faptul că Merkel este, în prezent, „extrem de izolată în Europa” din cauza austerității pe care o susține. El i-a recomandat, în The New York Times, să se orienteze mai degrabă după modelul Obama și programele lui macroeconomice. Astfel pregătește Tsipras o renegociere a angajamentelor luate de Grecia printr-o amplă ofensivă media la nivel internațional. După vizita scurtă la grupul parlamentar al Die Linke, el merge repede mai departe. Președintele partidului, Klaus Ernst, și șeful grupului parlamentar Gysi vor să-și prezinte oaspetele presei din capitală – dorința ca măcar un strop din strălucirea lui să cadă și asupra stângii germane aflate în derivă este mare. De aceea, Ernst și Gysi îl iau peTsipras în mijlocul lor la conferința de presă. Arată ca și cum responsabilii unui club de fotbal anunță achiziția unui nou superstar. „Eu nu sunt un protagonist”, începe Tsipras umil. „Nici partidul meu nu este, ci poporul grec este”.
Consecințele pachetelor de austeritate sunt dezastruoase și trebuie evitată o catastrofă în Europa. „Noi cerem solidaritate popoarelor din Franța și Germania”, spune el. El nu urmărește să ceară și să obțină mai mulți bani, ci pledează pentru o altă împărțire a lor.
Cum ar arăta reformele pe care le-ar face dacă ar veni la putere? El vrea să facă sistemul de taxare mai echitabil și să colecteze mai mulți bani la buget.
Tsipras face apel la înțelegere, îi numește pe germani „frații mai mari” și-i roagă să-și facă în continuare concediile de vară în Grecia – dar rămâne tare pe poziție. Nicio ștergere a datoriilor în aceste condiții. După numai o oră, s-a terminat cu întrebările. Tsipras fuge cu Gysi spre limuzina din fața ușii. Timpul este scurt: Sigmar Gabriel (președintele SPD) și-a exprimat și el până la urmă disponibilitatea să se întâlnească cu Tsipras.
sursa: voxeurop.eu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
