Este cea mai puternică manifestare a opţiunii pro-europene oficializată vreo dată în Republica Moldova, inclusiv de către însuşi PLDM. Dacă ţinem cont de faptul că PLDM este componenta cu cea mai semnificativă pondere din cadrul actualei coaliţii de guvernământ, acesta este un semnal demn de luat în seamă în calculele privind actualitatea şi perspectivele politice şi geopolitice ale Republicii Moldova. Aceasta în condiţiile când semnalul a fost unul sincer, conştientizat şi cu potenţial de a se menţine ca atare.
—
Cel mai degrabă că semnalul univoc pro-european lansat de congresul PLDM a avut câteva ţinte: 1) internă de partid; 2) o bună parte din societatea moldovenească; 3) comunitatea internaţională cu ambele ei manifestări – Estul şi Vestul.
Auto-sugestie şi „convertire în credinţă”
Pe plan intern, discursurile şi documentele, de o tonalitate mobilizatoare pronunţată, au urmărit să ridice ştacheta convingerilor pro-europene, dar şi a sarcinilor la care urmează să facă faţă membrii partidului şi, prin ei, părtaşii opţiunii europene pe care aceştia vor reuşi să-i întărească sau să-i convertească în relativ noua „credinţă europeană” într-un termen relativ scurt – până la alegerile parlamentare din noiembrie 2014. Aceasta pentru că eforturile în acest domeniu vor avea rost doar dacă opţiunea europeană va trece pragul Parlamentului cu cel puţin 50 plus 1 din mandate acumulate de câteva partide de această orientare. Efortul PLDM în acest sens este comensurabil cu ambiţia de a se menţine în rolul de locomotivă a actualei şi viitoarei coaliţii guvernamentale.
Este o sarcină foarte şi foarte complicată, dacă e să ţinem cont de provocările mai vechi şi mai noi de care trebuie să ţină cont promotorii ideii europene din PLDM, de data aceasta. Una dintre ele ţine de inerţia mentalităţii moldoveneşti, în ansamblul ei, care preferă deseori rolul incert al mielului blând ce tinde să sugă laptele de la două surse nesigure decât să-şi asigure, prin efort fizic şi intelectual, sursa garantată. Poate de acea discursurile de la Congres, pentru alte situaţii excesiv de euforice, au avut rolul să bată în cuie această determinare pro-europeană şi chiar să taie orice cale de retragere, cel puţin pentru membrii şi liderii partidului.
O altă provocare pe care urmează să şi-o asume PLDM, proporţional cu ambiţia şi ponderea menţionate, este imaginea scăzută a actualei guvernări în ochii societăţii, cel puţin în comparaţie cu cea de la începutul mandatului din 2009, dar şi cu aşteptările pe care le-a investit societatea în noua guvernare de atunci. Motivul principal nici nu ţine măcar de realizările sau nerealizările guvernării pro-europene, deşi şi aceasta contează mult, ci de reglările de conturi în public, aduse până la iraţional, ce au dominat relaţiile dintre componentele acesteia până nu demult. Dacă nu a fost una amăgitoare, impresia pe care a lăsat-o Congresul este că PLDM îşi dă seama de cea ce are de făcut, cu cine are făcut pentru ca această cauză europeană să reuşească în Moldova. Dovadă sunt şi aprecierile înalte aduse partenerilor de coaliţie în repetate rânduri chiar de la tribuna Congresului, lucru care până nu demult nu s-ar fi întâmplat categroic.
Coeziunea coaliţiei pro-europene este una din foarte puţinele chezăşii reale atât pentru parcursul european al ţării, cât şi pentru soarta politică de mai departe a componentelor ei, inclusiv PLDM. O altă chezăşie, tot dintre foarte puţinele, sunt rezultatele reale pe care urmează să le simtă fiecare cetăţean şi fiecare localitate din Moldova pe această cale a europenizării şi modernizării ţării. La nivel teoretic, aceste sarcini sunt suficient de convingător formulate în Manifestul PLDM, adoptat de Congres: Educaţia de calitate; Locurile de Muncă, Statul de Drept fără corupţie; şi Statul European Republica Moldova. De la formulare şi până realizare este o cale lungă şi complicat de parcurs. Dar este unica prin care se certifică prestaţia politică a unui partid politic.
Semnalul în afară
Determinarea europeană a PLDM este şi un semnal pentru comunitatea internaţională. Actuala conjunctură politică şi geopolitică permite să credem că marile capitale ale lumii recepţionează mesaje şi din mica Moldovă.
Lucrurile sunt mai mult sau mai puţin clare în relaţia cu Occidentul. Prin poziţia sa univocă, Congresul PLDM a fortificat poduri vechi şi a construit poduri noi din Republica Moldova spre Vest. Pe aceste poduri se circulă nestingherit, regulile de circulaţie, încolo şi încoace, precum şi mizele părţilor, sunt clare. Summitul de la Vilnius, desfăşurat cu câteva zile înainte de Congres, a demonstrat-o suficient de convingător. PLDM, prin liderii săi, este actorul autohton de bază în această relaţie bună a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, dar şi cu SUA, dar şi cu alte state şi organizaţii occidentale. Mai nou, politicienii europeni au demonstrat că nu doar oferă sprijin plenar Moldovei, ci şi mizează pe politicienii moldoveni în obţinerea unor scopuri foarte mari, în special, pe cei din PLDM, anume pe motivul determinării lor clare.
Este o coincidenţă, desigur, că liderul PLDM, Vlad Filat s-a aflat la Kiev cu câteva ore înainte de propriul său Congres, când temperatura pregătirilor atingea cote maximale, dar faptul că s-a aflat acolo, că a avut pe „Euromaidan” un discurs de solidarizare cu aspiraţiile europene ale ucrainenilor prezenţi acolo, deja nu mai este o întâmplare, ci este o legitate, este o consecinţă a relaţiilor strânse de parteneriat cu structurile şi politicienii europeni. Ex-preşedintele Georgiei Mihail Saakaşvili, şi el prezent pe „Euromaidan” şi la Congresul PLDM, a afirmat că pentru astfel de gesturi determinate sunt capabili politicienii buni şi mari şi nu sunt capabili politicienii mici şi răi. „După evenimentele din aprilie 2009, şi noi, partidele aflate la guvernare acum, am avut nevoie de acte de solidaritate din exterior şi nu au prea venit”, avea să spună ulterior Vlad Filat. În contextul în care s-a aflat acolo, liderul PLDM s-a reprezentat ni doar pe sine şi partidul său, şi poate nu atât pe sine şi partidul său, cu atât mai mult ţara, pentru că nu deţine funcţii oficiale în stat, a reprezentat şi anumite cercuri şi interese europene. Şi anume aceasta este noutatea şi importanţa momentului.
Este adevărat că şi gestul acesta, precum şi semnalul pro-Vest determinant al Congresului, ar putea fi folosit drept pretext pentru a se cere preţuri importante de către Est. Chiar dacă, imediat alături de fraza „PLDM consideră că Republica Moldova nu are alternativă viitorului european”, în Manifestul, adoptat de Congres, stă scrisă fraza „PLDM consideră prioritară menţinerea relaţiilor strategice cu Federaţia Rusă”. Sunt pregătiţi PLDM şi liderul său să facă faţă unor asemenea cerinţe, să pregătească ţara şi oamenii pentru ele? Vor fi capabili să-şi asigure sprijinul societăţii şi al partenerilor de coaliţie? Timpul va răspunde la aceste şi alte întrebări, inclusiv privind calitatea determinării europene a clasei politice moldoveneşti, ca alternativă comportamentului oscilant şi nehotărât de la Independenţă încoace.
