Nimeni nu va afla ce se petrecea în sufletul lui
Nicolae Jelescu este cel mai simplu om pe care l-am întâlnit. Modest, liniștit, gânditor, merge prin viață calm, fără a face mare gălăgie, dar lasă urme adânci în ceea ce spune și face. S-a născut în satul Cartal, regiunea Reni, Ucraina. Locurile natale le poartă în suflet, oricâți ani ar trece de când a plecat din sat. Cu ochii inimii vede Dunărea și locurile din preajma satului natal, unde nuferii albi și galbeni, trestiile și stuful creează un pastel inedit. Casa părintească e chiar aproape de malul Dunării, iar de acolo se văd în zare munții Dobrogei, foarte vechi, și mănăstirea românească Cocoșul. Acolo era Țara, pe care, poate, o visa când era mic. Nimeni nu va afla ce se petrecea în sufletul lui. Omul Nicolae Jelescu este optimist, după cum spun ochii lui senini. El crede, și bine face, că viața este frumoasă și trebuie trăită frumos. Crede în Dumnezeu, chiar mergem la aceeași biserică. Nici nu știu dacă mă vede sau nu. Contează că este aproape de Domnul!
Omul care gândește prin vers
Încă de acasă, de la școala din sat, vorbea corect românește. Oamenii din satele românești din sudul Ucrainei și-au păstrat limba curată. A citit din Bacovia și Arghezi încă din școală. N-a scris versuri, dar i-a plăcut poezia: citea, memora și recita, fiind încă elev. Îi plăcea nespus de mult Eminescu, a învățat pe dinafară întreg poemul „Luceafărul” și și-a uimit colegii. Destinul lui Nicolae Jelescu s-a împletit cu poezia pentru vecie, când a fost invitat de Andrei Vartic (matematician) la Teatrul Poetic. Aici a debutat cu un spectacol solo pe versuri de Pavel Boțu. Apoi Cuvântul, în repertoriul artistului Jelescu, a stat în capul mesei sau lângă icoane. A prezentat recitaluri/spectacole din poezia lui Eminescu „Andrei Mureșanu”, din Alexandru Macedonski „E vremea rozelor ce mor”, din George Bacovia „O țară tristă, plină de humor”, precum și din poezia lui L. Blaga, T. Arghezi etc. Artistul Nicolae Jelescu nu spune cuvântul, el trăiește Cuvântul, căci acesta e lăsat de Dumnezeu și el nu uită să ne înveșnicească prin acesta. Aproape de sufletele noastre merg versurile lui Grigore Vieru, Anatol Codru, Dumitru Matcovschi, interpretate inspirat de Nicolae Jelescu. Orice vers, trecut prin sufletul artistului, devine înălțare spre ceruri, dar și trăire intensă pe pământ. Pentru a ieși în fața spectatorilor se pregătește minuțios, lucrează pentru un spectacol de la două-trei luni până la jumătate de an. E mult sau puțin? Știe doar Artistul.
N-a luptat pentru ordine și medalii
Cărările vieții lui Nicolae Jelescu pornesc de la pragul casei părintești și trec aurul anilor până la un anume prezent. În neamul lui de plugari n-au fost artiști, deși tatăl, Tănase Jelescu, învățase să cânte la vioară, iar mama, Nina, nu rostea, dar cânta cuvântul. Așa își amintește Nicolae, poate de acolo vine și dragostea sa de a pătrunde în esența valorilor neamului. Apoi destinul i-a dat o profesoară de limba română, pe nume Ecaterina Culava, care mereu l-a îndemnat să citească, mai ales din scriitorii clasici: M. Eminescu, I. Creangă, G. Bacovia, G. Topârceanu etc. Dumnezeu l-a înzestrat cu o memorie fenomenală, uneori putea memora o poezie în 15-20 de minute! Nu pot spune azi dacă mai ține minte numărul textelor din spectacolele prezentate, dar sunt convinsă că le-a trăit: rând cu rând, cuvânt cu cuvânt. Destinul a fost bun cu el, căci are și o voce inconfundabilă, pe care, dacă o auzi la vreun post de radio, imediat o recunoști. Într-un interviu, Nicolae Jelescu spune că a avut modele veritabile. A învățat arta rostirii și dicției corecte românești de la Florian Pittiș, Ion Caramitru, Valeria Seciu, Leopoldina Bălănuță etc.
Destinul i-a fost favorabil, căci are o familie sănătoasă, așa cum își doresc mulți oameni. N-a luptat pentru ordine și medalii, nu s-a înghesuit să prindă glorie și laudă, pur și simplu a trăit muncind și a muncit trăind. Ce îmbinare armonioasă! Destinul și munca asiduă au demonstrat că există modalități să lucrezi singur, să aspiri spre perfecțiune, să te cultivi și să crești.
În prezent Nicolae Jelescu este directorul Teatrului Poetic „Alexei Mateevici”. Anul acesta, anume pe 29 august, el a împlinit 60 de ani. Și-a dus anii cu demnitate și dârzenie. Mulți sau puțini, îi dorim ca atât cât va trăi, să nu uite de onoare, cinste și curaj.
La mulți ani, domnule Artist!
Suntem norocoși că Vă avem!
Alexandra Tănase
