Alegerile parlamentare în R. Moldova vor avea loc în februarie, europarlamentarele – în mai, fiind urmate, în vară, de alegerile locale în stânga Prutului, pentru ca, la sfârșitul anului, să se desfășoare prezidențialele în România.
Perioada preelectorală este foarte agitată atât în R. Moldova, cât și în România. Există chiar o serie de similitudini: critici dure la adresa guvernării și a justiției, proteste antiguvernamentale, dar și mitinguri în susținerea celor de la putere. Este un fel de unitate în jurul anului Centenarului Marii Uniri, dar se observă și multă dezbinare. Totuși, suntem de același sânge și avem aceeași Țară…
Elementul distinctiv al alegerilor din R. Moldova este criteriul geopolitic și asta nu e o noutate. Deși toate scrutinele de la noi sunt geopolitice, rezultatul a fost întotdeauna diferit – doi pași înainte, apoi unul înapoi, după cum s-a întâmplat în 1990, 1994, 2001, 2009, 2014, 2016. Totuși, anii 2018-2019 par a fi perioada cu cele mai mari încercări atât pentru R. Moldova, cât și pentru România. Alegerile, care urmează, pot reprezenta pentru poporul nostru un moment decisiv. Nu spun ceasul al doisprezecelea, pentru că uneori utilizarea nepotrivită a acestei sintagme poate trezi nedumerire, mai ales în rândul electoratului românesc și european. Totuși e destul de acut sentimentul eșecului proiectului „independent și suveran” al R. Moldova și al necesității integrării într-un proiect politic și economic major, care să ajute viitorul acestui stat. În acest sens, e destul de interesant să analizăm proiectele politice ale actualelor partide politice de la Chișinău, chiar dacă vom fi nevoiți să constatăm, în unele cazuri, absența cu desăvârșire a acestor proiecte. De fapt, cum să mai avem pretenții ca partidele politice să aibă o viziune, dacă nici cetățenii nu au nici un fel convingeri politice?
Citeam într-un editorial, semnat de jurnalistul român Ion Cristoiu, o evocare din articolul „Cuminţenie şi rugină”, publicat de Nae Ionescu în 1931, în „Cuvîntul”. Este absolut senzațional fragmentul, valabil pentru întreg spațiul românesc, în contextul alegerilor: „În alte părţi, unde există opinie publică şi unde această opinie publică aplică sancţiuni, o asemenea socoteală e superfluă. La noi însă, nu. Pentru că la noi nu există nici selecţie, nici sancţiuni. Se face, de pildă, de la război încoace, mereu politică. Şi încă proastă. A plătit cineva cu «situaţia» lui politică greşelile pe care le-a făcut? Nu. A dispărut vreun om politic din circulaţie de pe urma acestor greşeli? Nu. (…) Atunci? – Atunci, într-adevăr, opinia publică nu judecă, nu condamnă, nu selectează, ci se comportă pasiv, înregistrând numai”.
Ce se va întâmpla în 2019 la toate aceste scrutine? Va judeca atunci opinia publică românească? Va sancționa personajele politice care au dăunat mai mult cetățenilor, decât le-au fost de folos? Va fi pasivă sau, dimpotrivă, se va deștepta? Rămâne să „înregistrăm” și nu numai…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
