Apărătorii de la Azovstal care s-au predat Rusiei, ținuți într-un loc necunoscut. Un oficial separatist spune că riscă pedeapsa cu moartea

Sute de luptători din batalionul Azov se află în custodia Rusiei de la mijlocul lunii mai, de când li s-a ordonat să se predea la capătul a aproximativ 80 de zile de luptă în orașul-port Mariupol. De atunci, puține informații au apărut despre soarta lor, în timp ce forțele separatiste și oficiali ruși vorbesc despre condamnarea acestora la închisoare sau la pedeapsa cu moartea, scrie Libertatea.ro.

Luni, rudele luptătorilor ucraineni au declarat că nu au primit nicio veste despre unde se află luptătorii de când au fost evacuați în zonele controlate de ruși din Ucraina, relatează Reuters.

Tot luni, Iurie Sirovatko, ministrul justiției al autoproclamatei Republici Populare Donețk din estul Ucrainei, a afirmat că soldații ucraineni capturați de forțele ruse după asediul asupra uzinei siderurgice Azovstal, ar putea primi pedeapsa cu moartea, relatează AFP, citată de The Guardian.

„Instanța va lua o decizie în privința lor. Pentru astfel de infracțiuni avem cea mai mare formă de pedeapsă din Republica Populară Donețk – pedeapsa cu moartea. Toți prizonierii de război se află pe teritoriul Republicii Populare Donețk”, a spus Sirovatko.

Cel puțin 1.000 de luptători ucraineni, inclusiv membri ai batalionului Azov, au fost transferați pe teritoriul controlat de Rusia în urmă cu mai bine de o săptămână, după ce uzina de oțel Azovstal din Mariupol a fost capturată de forțele ruse, notează The Guardian.

Sirovatko a vorbit despre aproximativ 2.300 de soldați de la uzina Azovstal. „Au nevoie de sprijin” Rudele, toate femei, au spus că au format un Consiliu al Soțiilor și al Mamelor, pentru a se asigura că luptătorii sunt tratați în conformitate cu Convenția de la Geneva privind prizonierii de război.

„Ni s-a cerut să rămânem tăcute pentru a nu înrăutăți lucrurile”, a declarat Tetiana Horko, sora comandantului Serhii Horko, într-o conferință de presă. „Dar nu trebuie să credem că povestea eroilor Azovstal s-a încheiat. Au nevoie de sprijin, trebuie să fie aduși acasă.”

Sandra Krotevici, sora primului adjunct al comandantului regimentului Azov, Bohdan Krotevich, a declarat că rudele nu au idee ce se întâmplă cu luptătorii reținuți. „Unde sunt, ce se întâmplă cu ei, în ce stare sunt, nu știm”, a spus Krotevici.

Natalia Zaritska, soția unui soldat al regimentului Azov, a declarat că a fost contactată de Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR), care a ajutat la supravegherea evacuărilor în masă.

„Am fost informat că s-a înregistrat că a părăsit uzina Azovstal, dar nu am primit răspuns la niciuna dintre întrebările mele – dacă este încă în viață, în ce stare se află, unde au fost duși”, a spus Zaritska.

Simbol al rezistenței Pentru ucraineni, Azovstal a devenit un simbol al rezistenței, în care luptătorii au continuat să reziste mult după ce orașul a fost capturat la mijlocul lunii aprilie. Când s-au predat, ei au transmis că îndeplinesc ordinele de a salva viețile trupelor ucrainene.

Batalionul Azov a jucat un rol central în justificarea Rusiei pentru invazia sa, care a fost lansată inițial cu presupusul scop de „denazificare”. Regimentul, care în trecut a afișat sentimente naționaliste de extremă-dreapta, s-a format ca o miliție cu scopul de se opune prorușilor în conflictul din 2014 din estul Ucrainei.

Luptătorii au jurat să nu se predea niciodată forțelor ruse, care au bombardat constant uzina și rețelele de tuneluri de sub ea, dar autoritățile ucrainene le-au cerut să se predea, spunând că misiunea lor de apărare a Ucrainei a fost încheiată.

Sute de civili fuseseră ascunși în subteran alături de ei. Oficialii de la Kiev au sugerat că luptătorii ar putea fi implicați într-un schimb de prizonieri, dar unii oficiali ruși au cerut ca aceștia să fie judecați sau chiar executați pentru acuzații de „terorism”.