Are noua nomenclatură pufușor pe botișor?

Unul din sloganele fierbinți cu care democrații au pornit spre putere la începutul acestui deceniu (unii chiar au ajuns la ea) a fost lupta neîmpăcată împotriva nomenclaturii. Nomenclatura era țintuită la stâlpul infamiei peste tot: în presă, la mitinguri, la adunările electorale ș.a.m.d. Poporul care o duce rău (dar care nu bănuia că poate să o ducă și mai rău) a mușcat naiv din această nadă și a crezut că într-adevăr toate belelele i se trag de la nomenclatura de stat și de partid și că numai stârpirea ei va aduce dreptate și echitate socială. Democrații, buni de gură și cu har oratoric, tineri și trași la față, proveniți mai mult din țărani, aveau priză la populația noastră mai mult țărănească. Pe fundalul șefilor de atunci – grași, alogeni, inaccesibili – acei tinerei care se produceau în fața microfoanelor pe la mitinguri și recitau frumos versuri patriotice despre „sârma ghimpată” și „noi vrem pământ” și care nu uitau să-și încheie recitalurile cu îndemnurile înflăcărate „Jos mafia!”, „Jos nomenclatura comunistă!” au fost îndrăgiți de public și de electorat. Au fost aleși deputați, s-au strecurat prin guvern și ambasade, și-au deschis propriile afaceri, au înjghebat partide naționale, democratice, liberale, țărănești, ligi creștine, asociații etc., înghesuind tot mai mult vechea nomenclatură spre periferia societății. Mulți din foștii nomenclaturiști s-au retras în afaceri private, mulți au plecat din Chișinău, mulți și-au schimbat culoarea, devenind și ei democrați, într-un cuvânt, vechea nomenclatură s-a cam oprit. Cum însă locul trebuia să fie ocupat de cineva, treptat vechea nomenclatură comunistă este înlocuită cu noua nomenclatură „democratică”.

Venirea la putere a noii nomenclaturi a coincis cu procesul de destrămare a vechiului sistem economic și de descompunere a vechilor valori morale, politice și ideologice. Edificarea statului independent Republica Moldova este în temei opera noii nomenclaturi. Vechea nomenclatură, tradițională „clasică”, a dispărut din scenă la începutul acestui deceniu. Obișnuită să lupte cu dușmanul, pentru a-și camufla propriile păcate, noua nomenclatură a continuat să dea vina, de toate cele ce se întâmplă, pe vechea nomenclatură care „torpilează reformele” și vrea „să întoarcă înapoi roata istoriei”. Societatea, încă buimacă, continuă să creadă (și, din păcate, unii mai cred chiar și azi) că lucrurile în R. Moldova merg prost anume din cauza că la putere se mai află reprezentanții vechii nomenclaturi, care-i încurcă pe tinerii democrați și reformatori să fericească poporul. Aflându-se la putere, aceștia critică Puterea. Am văzut într-o emisiune televizată o doamnă democrată, vicepreședinte de comisie parlamentară, care critica, graseind, puterea și statul care nu asigură poporului un trai decent. Nu cred că mai există vreun stat unde sunt posibile asemenea spectacole de cinism și obrăznicie. Prin ce se deosebește vechea nomenclatură comunistă de noua nomenclatură democratică? Vechea nomenclatură era mai „cu obraz” și mai „decentă”. Înalții demnitari de partid și de stat erau mereu în vizorul partidului. Un prim-secretar de „raikom” nu-și putea permite să aibă mașină personală și încă să se mai fălească cu ea. Înalții demnitari de partid și de stat erau asigurați cu locuințe de stat, de cele mai multe ori modeste; nu se prea auzea ca aceștia să-și construiască case în văzul lumii castele și vile. Vechea nomenclatură, oricât de birocratizată ar fi fost, era mai „atentă” cu cetățeanul și dacă un muritor de rând nimerea la un mare șef de partid cu vreo plângere, de regulă se făcea dreptate și vinovatul o pățea rău. În principiu, existau cazuri când în urma unor plângeri ale cetățenilor simpli, cădeau capete de mari demnitari. E adevărat, nomenclaturistul vinovat era mutat în altă parte, uneori chiar era avansat, dar exista iluzia că se face dreptate. Noua nomenclatură democratică n-are nici un Dumnezeu.

Fiind ieșită total de sub controlul statului (ea fiind statul!) această nomenclatură taie și spânzură după cum i-i pofta și interesul de partid. Noii nomenclaturiști democrați se plimbă în mașini de lux sfidând bunul simț, își înalță castele în Valea Morilor, toacă milioane prin străinătățuri, fură deschis statul. Noua nomenclatură este ipocrită, demagogică până la cinism și lacomă până la grotesc. Fură ce-i pică și la cât i se dă. Marile hoții care s-au făcut în acest deceniu n-au afectat pe nimeni. Așa se face că vechii nomenclaturiști comuniști par acum niște îngeri, niște mielușei inocenți în comparație cu noii nomenclaturiști democrați – lacomi, cinici, populiști și nesătui.
Acolo unde ajung ei totul se transformă într-o vacă de muls: mulg din parlament, mulg de prin ministere, mulg de pe la vămi, mulg pentru ei, pentru familiile lor și pentru partidele lor democratice. Deturnează fonduri, „canalizează” banii din buget spre firmele lor, negociază peste hotare credite tot pentru afacerile lor „suculente”, cu alte cuvinte, fac niște „salturi mortale” pe care nici nu putea să și le imagineze vechea nomenclatură.

Ajungând la putere prin demagogie și minciună lustruită, noua nomenclatură creează alianțe și mezalianțe democratice și reformatoare, luptă până la sânge pentru a-și promova oamenii ei în guvern care, ajungând acolo, au o singură misiune – să fure bani din buget pentru partidul care i-a făcut miniștri, ca acest partid să aibă cu ce organiza viitoarele alegeri. Tot ce avem astăzi – o republică distrusă cu populație demoralizată – nu mai este „opera” vechii nomenclaturi comuniste, ci „opera patriotică” a noii nomenclaturi democratice și reformatoare.