Nu cred că multă lume azi mai are timp pentru a se gândi la lucruri mari și solemne. Trăim într-o epocă în care solemnul și pateticul sunt blamate, patria nu mai figurează în agenda politică și morală a societății, recursul la patriotism e calificat drept xenofobie și încremenire în proiect, în vogă sunt militantismele de mahala, ură, pizmă, turnătoriile anonime de pe internet, universurile false din rețelele de socializare… În această atmosferă generalizată de negare a Cetății, Biserica, prin șantaj, încearcă să controleze statul, politicile lui. În marea mea naivitate am așteptat o reacție promptă și dură la declarația episcopului de Bălți și Fălești, Marchel: „Niciodată în 654 de ani de istorie nu a existat o conducere a țării fără de Dumnezeu ca acum”. (Amintesc că recent, la ședința Sfântului Sinod a Mitropoliei Moldovei, s-a discutat despre așa-numita mica excomunicare a celor care au votat pentru legea privind egalitatea șanselor). Iată cum a comentat episcopul evenimentul: „Au fost luate măsuri la adresa întregii conduceri a țării. Am înaintat cerințele noastre pe 19 mai, nu a venit nicio reacție, așa că îi avertizăm că, dacă vor continua să acționeze astfel, le vom refuza inițial împărtășania, în cazul în care nu va urma nicio reacție vom recurge la o excomunicare mai mare”.
Intoleranță fundamentalistă, șantaj deschis, ton obraznic, impardonabil, de slugă plătită. De când Biserica, care e despărțită de stat, își permite, citez, „să ia măsuri la adresa întregii conduceri a țării”?! Marchel, și cei ce stau în spatele lui, nu de homosexualism vor să ne apere, ci de europenism. Lui îi este frică nu de sodomizarea moldovenilor, ci de europenizarea lor. „Grija” lui Marchel pentru „sănătatea noastră morală” se sincronizează perfect cu frica Rusiei de a nu ne vedea integrați în Europa. Rămâne valabil adevărul despre care azi nu mai avem curajul să vorbim: cele mai importante structuri rusești de ocupație din R. Moldova sunt Partidul Comuniștilor și Mitropolia Moldovei în persoana politrucului în sutană Marchel.
…Ne-am bucurat mult când acum două decenii am recăpătat libertatea conștiinței. După o jumătate de veac de teroare ateistă, am intrat într-un veac al neoobscurantismului fundamentalist, promovat de Biserica rusă. În acești ani, căutându-l pe Dumnezeu, am dat de diavol. Azi diavolul ne apare sub chipul episcopului Marchel. Acest diavol vrea să controleze statul. Azi ne refuză dreptul la propria identitate românească, mâine-poimâine ne va refuza și împărtășania, trecându-ne prin procedura micilor și marilor excomunicări.
Biserica lui Iisus devine biserica lui Marchel care se transformă în Inchiziție.
Și nu ne alarmăm. Ne este bine așa. Evităm confruntările și polemicile. Ne înecăm în detalii, ne consumăm în solidarități de cafenea și în retorici ipocrite, cocoțați pe baricade false și nu observăm că în acest timp Marchelii își fac malefica lucrare.
