Lăcaşul sfânt va fi înălţat în scuarul Centrului de afaceri Kentford. Mai mulţi chişinăuieni s-au declarat nemulţumiţi, susţinând că Primăria distruge o zonă verde a oraşului. E o discuţie care îmi aminteşte de scandalul care s-a făcut şi în România în jurul proiectului Catedrala neamului.
Mallurile şi clădirile oribile au invadat de mult Chişinăul. Fiecare bogătan îşi trânteşte câte o vilă hidoasă după placul său. Fiecare vecin de la primul etaj, când vine timpul pentru stroică, îşi mai adaugă o cameră în afara blocului locativ invadând părculeţele copiilor. Se mai discută, se mai aprinde lumea, dar nu ca atunci când e vorba de o biserică.
Cineva, pe blogul personal, s-a apucat să numere câte biserici sunt în Chişinău şi să se întrebe ce nevoie mai este de încă una. Apoi şi-a amintit câte decizii importante din viaţa lui le-a luat în parcul respectiv. Parc care, spre dezamăgirea lui, va fi distrus. Eu pot spune că marile decizii din viaţă le-am luat în biserică, aşa cum o face orice creştin. Sigur, aş putea fi încăpăţânată acum şi să îi spun că sunt nerăbdătoare să iau şi eu decizii în acel loc, atunci când biserica va fi terminată.
Cei care numără bisericile din oraş, aşa cum s-a făcut şi în Bucureşti, îmi provoacă o adâncă şi sinceră compătimire, fiindcă pot înţelege din start că nu au intrat într-una de zeci de ani. Cei care merg săptămânal la biserică, la sfintele slujbe, ştiu foarte bine că bisericile sunt pline. De multe ori nici nu ai loc să îngenunchezi. Aşa că din punctul de vedere al practicanţilor, construcţia unei noi biserici e mai mult decât binevenită. Dacă ne uităm atent în jur, bisericile sunt pline, iar parcurile – goale. Pe de altă parte, chişinăuienii au învăţat să se plângă, cu motiv sau fără. Acum deplâng „distrugerea” Chişinăului verde, iar pe vreme de furtună deplâng maşinile nimerite sub pomii căzuţi. De ce oare când vine vorba de a ridica o biserică, un templu al Dumnezeului nostru, oamenii se revoltă?
Uite, eu nu am maşină, dar nu mă plâng când din banii publici (adică şi ai mei) se fac parcări. Sunt ferm convinsă că în capitală există foarte mulţi creştini care achită taxe statului, aşa că din punctul nostru de vedere e firesc ca Primăria să ţină cont şi de acest aspect. Iar scuza că acest sfânt lăcaş e nepotrivit cu planul urbanistic mi se pare şi mai jalnică. Adică ce presupune acest plan urbanistic? Să nu ridicăm o biserică frumoasă lângă o clădire pătrată şi albastră? Ce stricăm? Urâţenia locului?
Tineri ortodocşi, şi noi avem bloguri, şi noi avem păreri. S-au dărâmat clădiri istorice în Chişinău pentru hoteluri şi magazine. S-au dat aprobări pentru restaurante şi pizzerii. De ce nu s-ar face o biserică? Să ne spunem şi noi punctul de vedere. S-a indignat lumea de parcă ne-am fi propus să distrugem Valea Morilor în întregime, de parcă am propus înlocuirea pomilor cu cruci. Când lumea se revoltă împotriva construcţiei bisericilor, numărându-le pe cele existente, nu mai putem aştepta nimic bun.
Din nou mă întreb dacă suntem cu adevărat un popor creştin. În Georgia, o ţară şi ea mică şi cu o economie slabă, s-a construit Catedrala Sfintei Treimi în 2004. Un colos! Căutaţi imaginea ei pe internet şi ruşinaţi-vă. Georgienii au făcut catedrale, iar acolo unde e un singur grec se construieşte o biserică. Moldovenii se opun pentru a salva câţiva copaci care oricum trăiesc din mila lui Dumnezeu. Suntem un popor creştin?
