Monumentele sovietice nu au fost inventariate încă, nu am văzut pe nicăieri un număr al lor, dar bănuiesc că numărul lor este cel puţin egal cu numărul localităţilor din R. Moldova. Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar petrece dacă unul din aceste monumente ar fi vandalizat. Există un blocaj mintal cu privire la regimul sovietic, indiferent câte dovezi ale crimelor vor fi aduse. Crimele săvârşite de sovietici între Prut şi Nistru au creat o teamă care pare să se fi înstăpânit atât de mult în sufletele oamenilor, încât şi acum există mulţi ostatici ai acestei frici. Bineînţeles, nu există şi nu vor fi găsiţi vinovaţii pentru vandalizarea monumentului victimelor regimului sovietic.
De fapt, în R. Moldova nu există vinovaţi pentru nimic. Nimeni nu este vinovat de represiunea şi abuzurile din timpul manifestaţiilor din 7 aprilie. Nimeni nu este vinovat de blocarea procesului de alegere a preşedintelui. Ba nu, aici greşesc. În ceea ce priveşte alegerea preşedintelui, sunt desemnaţi mai mulţi vinovaţi decât ar fi nevoie pentru a se explica fenomenul. Ceea ce până la urmă este acelaşi lucru cu lipsa vinovaţilor: sunt atât de mulţi culpabili, încât stabilirea vinovăţiei devine inutilă.
Şi totuşi trebuie depăşit momentul. Pentru orice observator exterior este clar că AIE-2 a ajuns într-un blocaj. Documentul de înfiinţare a Alianţei are o singură garanţie vizibilă: cuvântul celor trei lideri. Dacă până acum s-a văzut că nu funcţionează acest document, poate ar fi o soluţie bună ca el să fie modificat. Iar pentru funcţia de preşedinte să fie avansată candidatura unei persoane neutre. Dar nu cred că ar fi o idee bună să se repete experienţa Greceanîi. În acest caz, mai greu se poate vorbi de neutralitate politică, în plus – Zinaida Greceanîi ar fi venit cu un bagaj politic de natură să îi afecteze relaţiile cu Occidentul (episodul 7 aprilie şi declaraţiile ei de atunci sunt destul de greu de uitat). R. Moldova nu ar duce lipsă de oameni capabili să ocupe funcţia de preşedinte. La un moment dat, Mihai Ghimpu a lansat ideea candidaturii lui Igor Munteanu, actualul ambasador al Chişinăului la Washington. Propunerea aceasta a fost trecută mult prea uşor cu vederea. Igor Munteanu s-ar putea dovedi un candidat viabil. Nu văd ce ar putea avea împotriva lui membrii AIE-2, cel puţin nu văd motive serioase de respingere a candidaturii lui. Mai rămâne de văzut cum apreciază comuniştii sau grupul Dodon o astfel de candidatură, pentru că actualul sistem al alegerii preşedintelui şi aritmetica deputaţilor fac ca orice candidatură să depindă de comunişti şi de grupul Dodon.
Marian Lupu pare că şi-a epuizat resursele, alături de actuala înţelegere AIE. Modificarea Constituţiei pentru alegerea preşedintelui prin vot direct nu mai face obiectul unei discuţii serioase. În aceste condiţii, rămâne în joc doar varianta unui candidat neutru. Până la urmă, dacă se dovedeşte că nu poate fi găsit un astfel de candidat la Chişinău, în orice moment există varianta de rezervă: Onoje preşedinte!
