Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
15 octombrie 1451 – Moare Voievodul Bogdan al II-lea
Bogdan al II-lea a fost fiul nelegitim al voievodului Alexandru cel Bun. A fost căsătorit cu Maria şi a fost tatăl viitorului voievod Ştefan cel Mare. A venit la domnia Moldovei în anul 1449, la 12 octombrie, în urma bătăliei câştigate împotriva lui Alexăndrel, voievodul de până atunci al ţării. Bătălia a avut loc la nord de Roman, pe râul Siret, la Tămăşeni. Bogdan, susţinut de oastea ajutată şi de Iancu de Hunedoara, l-a înfrânt pe Alexăndrel şi boierii lui. Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn. Bogdan al II-lea a fost ucis de fratele său, Petru Aron. Data exactă a morţii este însă controversată. Unele izvoare indică ziua de 15 octombrie ca dată a morţii lui Bogdan al II-lea, altele spun că el ar fi fost decapitat la 17 octombrie. Corpul lui Bogdan al II-lea a fost înmormântat în satul Reuseni.
16 octombrie 1978 – Cardinalul polonez Karol Wojtyla a devenit Papă, cu numele de Ioan Paul al II-lea
Acesta avea 58 de ani în momentul în care a fost ales suveran pontif. Papa Ioan Paul al II-lea a avut unul dintre cele mai îndelungate pontificate din istoria catolicismului, aflându-se în fruntea Vaticanului vreme de 27 de ani. S-a născut în Wadowice, Polonia, pe data de 18 mai 1920. În 1938 s-a înscris la Universitatea din Cracovia, iar în această perioadă a început să frecventeze și o scoală de teatru. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a dus la suspendarea cursurilor, astfel încât Karol Wojtyla s-a angajat ca să scape de deportare. În 1942 a început cursurile unui seminar care funcționa clandestin în Cracovia și tot în această perioadă a înființat o trupă de teatru de amatori. După încheierea războiului s-a înscris la Facultatea de Teologie și a devenit preot în 1 noiembrie 1946, iar doi ani mai târziu și-a susținut lucrarea de doctorat la Roma. S-a reîntors în țara natală și a fost preot în mai multe parohii, precum și profesor universitar. La trei ani după aceasta a devenit cardinal, ceea ce i-a permis să participe la întrunirile Consiliului de la Vatican. A fost numit în locul Papei Ioan Paul I, care a decedat la scurtă vreme după ce a fost ales. A fost primul suveran pontif care a pășit într-o moschee, a fost primul care s-a deplasat în țări majoritar ortodoxe, inclusiv în România. A scris cinci cărți și chiar a înregistrat un album cu rugăciuni. S-a stins din viață în data de 2 aprilie 2005, fiind plâns nu doar de catolici, ci și de restul credincioșilor.
17 octombrie 1931 – Al Capone condamnat pentru evaziune fiscală
Alphonse Gabriel „Al” Capone, născut pe 17 ianuarie 1899 la Brooklyn, New York, a fost unul din cei mai faimoși gangsteri americani din anii 1920-1930. Fiu al unei familii de imigranți italieni din zona Napoli, Al Capone a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată („Chicago Outfit”), obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice, la care se adăuga extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție. Până astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor, Al Capone camuflându-și sursele încasărilor sale, prin unele afaceri aparent banale ca spălătorii, vânzare de mobilă veche și antichități etc., pe care le prezenta ca fiind ocupația sa oficială.
Deși a reușit multă vreme să se sustragă justiției și să nu fie niciodată găsit vinovat pentru crimele violente comise de „sindicatul crimei” pe care l-a condus, cariera sa de gangster s-a încheiat de fapt în 1931 când guvernul federal a reușit să-l facă judecat și condamnat pentru evaziune fiscală.
18 octombrie 1867 – Rușii vând Alaska
Ceremonia de transfer a avut loc la Sitka la 18 octombrie 1867. Americanii au ales pentru noul teritoriu numele „Alaska”. Soldații ruși și americani au mărșăluit prin fața casei guvernatorului; drapelul rus a fost coborât și a fost înlocuit cu cel american în salve de artilerie. Căpitanul Alexis Pestchouroff a spus: „Domnule general Rousseau, prin autoritatea Majestății Sale, Împăratul Rusiei, transfer Statelor Unite teritoriul Alaska”. Generalul Lovell Rousseau a acceptat teritoriul. Mai multe forturi și clădiri au fost predate americanilor. Soldații au ocupat cazărmile; generalul Jefferson C. Davis s-a stabilit în casa guvernatorului, și majoritatea cetățenilor ruși au plecat, doar câțiva comercianți de blănuri și preoți alegând să rămână. În Alaska, ziua de 7 octombrie 1867 (conform calendarului iulian în vigoare în Imperiul Rus la acea vreme) a fost urmată de cea de 18 octombrie 1867, din calendarul gregorian folosit în SUA. Fusul orar local a trecut de la 9:01:20 în urma meridianului Greenwich, la 14:58:40 înaintea lui.
20 octombrie 1740 – Urcarea pe tron a împărătesei Maria Terezia
Maria Terezia a Austriei, cunoscută și ca Maria Theresia din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Țărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica lui Carol al VI-lea, împărat romano-german (1685–1740), soția împăratului Francisc Ștefan și mama împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea. A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deși nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ștefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo, Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman.
21 octombrie 1520 – Strâmtoarea Magellan a fost descoperită
Strâmtoarea Magellan se află la sudul Americii de Sud, ocolind numeroase insule și despărțind America de Sud (Chile și Argentina) de Țara de Foc (Tierra del Fuego). Strâmtoarea are o lungime de 373 mile marine (ca. 670 km) având lățimea minimă de 2,5 mile (ca. 4,5 km), făcând legătura dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Importanța ei maritimă a scăzut după construirea Canalului Panama. Din cauza vânturilor puternice din Patagonia este una dintre cele mai periculoase strâmtori. Descoperitorul ei în 1520, Fernando Magellan, a făcut ocolul lumii cu cinci corăbii și cu un echipaj de 237 de oameni. La data de 21 octombrie, de ziua „Fecioarei Maria”, el descoperă în apropierea latitudinii de 52 grade o peninsulă pe care o numește „Capul Fecioarelor” (Cabo Virgenes). O furtună teribilă, care a durat peste 36 de ore, împinge corăbiile la 1 noiembrie, de Ziua Morților, în strâmtoare, ceea ce-l determină pe Magellan să o boteze Estreito de Todos los Santos.
Echipa de marinari trimisă în recunoaștere de Magellan descoperă pe coasta de nord numai oseminte într-un mormânt. Din cauza fumului provenit de la focurile indienilor, această regiune va fi denumită „Țara de foc” („Tierra del Fuego”). Această legătură dintre cele două oceane a devenit începând cu anul 1881 importantă prin faptul că a permis accesul din vest (evitând Capul Horn, periculos navigatorilor) spre Insulele Moluce, „Țara Mirodeniilor”. Gavin Menzies amintește în cartea sa „1421” că înaintea lui Magellan, în iarna anului 1421, împăratul Chinei traversase deja această strâmtoare.
