Violența în familie rămâne una dintre cele mai dureroase, dar și mai invizibile probleme ale societății. Terapeuții explică faptul că abuzul nu începe cu lovituri, ci cu control, restricționarea libertății, manipulare emoțională și izolarea victimei de familie sau prieteni. Femeile sunt adesea convinse că partenerul „știe mai bine”, iar treptat își pierd încrederea în propriile decizii. Agresorul câștigă putere nu prin forță fizică imediată, ci prin dominare psihologică, care devine temelia abuzului.
Dependanța economică joacă un rol major în menținerea victimelor în relații toxice. Femeile care nu au venit propriu, care depind financiar de agresor sau au în grijă copii, se tem că, odată plecate, nu vor putea supraviețui sau nu vor avea unde locui. Această vulnerabilitate economică le face să accepte compromisuri dureroase, să suporte agresiuni repetate și să își găsească justificări pentru comportamentul partenerului. În timp, ele ajung să creadă că suportarea abuzului este o formă de sacrificiu.
Psihologii descriu așa-numitul „ciclu al violenței”: o etapă de calm sau „lună de miere”, când agresorul promite schimbare, urmată de o perioadă de tensiune, care se sfârșește cu explozia violenței fizice sau emoționale. Apoi, ciclul se reia. Cu fiecare rotire, victima devine tot mai prinsă în relație, iar agresorul tot mai greu de părăsit. Imaginea de sine a femeii se degradează, apar vinovăția, rușinea și sentimentul că „așa e normal”, până când ajunge chiar să își apere agresorul.
Specialiștii spun că ieșirea dintr-o astfel de relație este un proces lung, care poate dura cel puțin un an, uneori chiar mai mult. Vindecarea include recuperarea încrederii în sine, depășirea traumelor emoționale și reconstruirea unei vieți independente. Sprijinul psihologic, consilierea juridică, adăposturile sigure și reabilitarea socială sunt esențiale pentru ca victimele să poată începe o viață nouă. Fără acest sistem de protecție, multe dintre ele rămân blocate, chiar dacă vor să plece.
Campania „Moldova fără violență”, cele 16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen, atrage atenția tocmai asupra acestei realități: violența nu este doar un incident, ci un proces care distruge identitatea, libertatea și sănătatea emoțională a victimei. Terapeuții cer mai multă empatie, mai puțină judecată și, mai ales, sprijin real — juridic, economic și psihologic — pentru femeile care încearcă să rupă cercul tăcut al abuzului.
