Când vom merge liber în UE?

Valeriu Gheorghiu,
şeful Direcţiei pentru integrare europeană, MAEIE

Tehnic planul este realizabil

Practica altor ţări arată că este un termen foarte real. Noi am început dialogul privind liberalizarea regimului de vize la 15 iunie 2010, iar în octombrie Comisia Europeană a început elaborarea Planului de Acţiuni. Înaintea noastră a făcut acelaşi lucru doar Ucraina, dar i-au trebuit peste doi ani ca să obţină acelaşi rezultat. Eu consider că am lucrat foarte mult, fiindcă a fost o motivaţie puternică. Din punct de vedere tehnic nu este nimic imposibil. Rămâne doar anturajul internaţional să ne fie favorabil.
Bineînţeles, mai avem şi problema transnistreană. Pe de altă parte, vecinii noştri ucraineni trebuie să asigure securitatea frontierei de est. Din partea R. Moldova un instrument de control vor fi paşapoartele biometrice, care conţin informaţii despre amprentele digitale şi imaginea facială. Liberalizarea regimului de vize ar fi o motivaţie puternică pentru locuitorii din Transnistria ca să se simtă cetăţeni ai Moldovei.

Victor Chirilă, director de programe,
Asociaţia pentru Politică Externă

Există un precedent: Balcanii de Vest

În principiu este posibil. Există deja un precedent. Statele din Balcanii de Vest (Serbia, Macedonia, Muntenegru) au reuşit acest lucru timp de 18 luni. Cred că şi R. Moldova poate obţine un astfel de rezultat, dacă se va păstra stabilitatea politică fără de care nu este posibilă o activitate eficientă a Guvernului şi a instituţiilor centrale implicate în implementarea Planului de Acţiuni pe care R. Moldova l-a obţinut zilele acestea de la Uniunea Europeană. În principiu, e posibil, în practică, însă, sunt o mulţime de alte necunoscute, pe care nimeni nu le poate prevedea.

Eugen Revenco, membru
al Asociaţiei pentru Politică Externă

Termenele nu sunt relevante

Eu cred că nu este cel mai relevant astăzi să vorbim despre termene rigide, cum ar fi 18 luni, 15 luni sau 19 luni. Este important ca, în următorii patru ani, Planul de Acţiuni să fie realizat. Lucrul acesta depinde nu numai de autorităţile de la Chişinău sau acţiunile din exterior, dar, în primul rând, de cât de bine şi cât de repede vor fi realizate reformele necesare aici, în ţară. Să nu uităm că demilitarizarea Ministerului de Interne este una din priorităţi. Sistemul defectuos de interacţiune dintre autorităţi este o altă problemă. Efortul birocratic intern va trebui să fie susţinut, iar atenţia politică va trebui să fie mai mare. Ar fi important ca autorităţile să găsească un mecanism instituţional de consultare şi de lucru care să includă toate instituţiile şi societatea civilă.