Filmul, dramă familială intimistă inspirată din piesa eponimă a lui Jean-Luc Lagarce, vorbește despre întoarcerea Acasă după o absență îndelungată (atât de lungă încât nimic nu mai e cum a fost cândva, totul e peliniu și lânced, nici nu mai știi de e într-adevăr Acasa ta), despre pustiul neiubirii și lipsa comunicării între ființele cele mai apropiate, despre imposibilitatea de a înțelege și cel puțin de a-l asculta pe cel de alături, temă recurentă în ediția 2016. La doar 27 de ani, Xavier Dolan a semnat cinci filme importante printre care Mommy, Premiul Juriului la Cannes în 2014. O peliculă dură și emoționantă, un casting impresionant: Marion Cotillard, Vincent Cassel, Gaspard Ulliel, Nathalie Baye, Léa Seydoux. Cassandrele festivalicești îi prorocesc și de astădată un loc în palmares: nu e mult și vom afla. Noi însă nădăjduim ca din cele 5 filme românești din competiția oficială măcar jumătate să fie premiate…
Frunză verde de albastru, mă doare un cal măiastru – bine se mai potrivesc versetele stănesciene la galopul întețit și forfota festivalului pe ultima sa sută de metri. După zeci de filme cu violență absurdă și necontrolată, cu hemoglobină șiroind pe ecrane, stafii dezlănțuite, zombi și vampiri low cost, l-am întrebat pe Cristi Puiu și pe admirabila echipă din Sieranevada (film având ca sursă de inspirație și poemul Agatârșii de Aurel Rău, cunoscut de toată lumea: Noi nu sîntem nici la nord/nici la sud./Nici la est,/nici la vest./Noi nu sîntem nici la centru./Şi ştim să cântăm anotimpurile./Să-ndoim fier în dinţi.), l-am întrebat, deci, de mai există loc pentru poezie în filmul contemporan. „Toujours” – a fost răspunsul și după ce am vizionat delicatul film haiku Paterson al lui Jim Jarmusch am priceput că nu e neapărat să-ndoi fierul în dinți, ba chiar dimpotrivă…Paterson e ritmat asemeni unui poem cu rime interioare și exterioare, senin și fragil ca o brândușă de aprilie, dar reușește să aducă pe ecran lucrul cel mai prețios și mai dificil de reprodus, viața fericită și fără pretenții a unui cuplu (de, plusăm și câinele Marwin, buldog britanic absolut genial și…cu harul improvizației, precum afirma Jarmusch la conferința de presă, este nu cuplu, ci chiar un triplu iubitor și atașant), cotidianul creativ zen totalmente neumbrit de conflicte. El, Paterson, șofer de autobuz și poet de timp liber, știe să asculte (calitate extrem de rară!) tot ce se întâmplă în jur, vrea doar să își scrie poemele, ea coace prăjituri și învață să cânte la chitară. E poate cel mai valoros talent, cel de a trăi prezentul, de a nu regreta trecutul și nici de a nutri speranțe deșarte, vise de neîmplinit: că am zis doar un cuvânt/despre întregul pământ,/şi de bine-am zis de morţi/şi de şase-am zis la sorţi,/şi am zis unu de doi/şi zăpadă de noroi,/şi am vrut să fac cu gura/focul ce-l făcea arsura/că n-am fost trezit, că dorm/pe un cal cu şa de domn,/alergând pe-un câmp de noapte,/de la unu pân” la şapte -/de la şapte pân” la zece/mi-a căzut o viaţă rece…
S-o încălzim cu filme bune, spectacole nepereche, muzică, arte decorative, cărți și ce o mai fi, viața asta rece și iute de picior: în ultimă instanță, nu rutina de fiece zi, goana bezmetică după surse de existență constituie esența vieții, putem s-o și ignorăm, această insipidă rutină, la urma urmei!
Şi-am zis verde de albastru,/mă doare un cal măiastru,/pe care mă ţin călare/cu capul la cingătoare,/cu călcâiul la spinare/şi cu ochiul în potcoave,/şi cu inima-n silabe/de mă duc mări, mă duc/ca toamna frunza de nuc.
Cannes 2016 se încheie în două zile, cu inima-n silabe.
Să ne auzim de bine și la Can-ul care vine!
Cu drag de Domniile Voastre, de la Cannes,
Larisa Turea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
