Profesorul Adam Krug, renumit filozof în țara sa, este singurul care refuză să se supună regimului, preluând funcția de președinte al universității în noul an de învățământ, nu atât principial, cât din motive legate de viața sa personală, în care are loc o tragedie ce îl face să simtă nevoia de-a se retrage pentru o vreme din societate și a-și petrece timpul împreună cu fiul său. Acest lucru este văzut ca un afront adus noii linii de gândire impuse de dictatorul Paduk, întâmplător, fost coleg de școală cu Adam Krug și „Partidul Oamenilor Obișnuiți“, pentru care traiul individual este considerat periculos, diferențele dintre oameni trebuie aplatizate, iar unica sursă de bunăstare a societății este statul. Dictatorul Paduk dispune, așadar, să fie arestați toți apropiații filozofului, sperând astfel să atragă sprijinul lui Krug pentru a valida noul regim și o nouă lume birocratică, sublimă prin absurditatea ei.
„Blazon de bastard” a fost primul roman pe care l-am scris în America și asta s-a întâmplat la șase ani după ce eu și această țară ne-am adoptat reciproc. Cea mai mare parte a cărții a fost scrisă în iarna și primăvara anilor 1945-1946, într-o etapa a vieții deosebit de senină și de plină de energie.
Starea mea de sănătate era excelentă. Consumul zilnic de țigări atinsese pragul de patru pachete pe zi. Dormeam cel puțin patru, cinci ore, iar celelalte ore din noapte mi le petreceam plimbându-mă cu creionul în mână prin apartamentul mic și afumat din Craigie Circle, Cambridge, Massachusetts, unde locuiam sub o bătrână cu picioare din piatră și deasupra unei tinere cu un auz exagerat de fin”, spune autorul.
Lectură plăcută!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
