Dincolo de faptul că acest lucru reprezintă un credo al politicianului, declaraţia reflectă o observaţie elementară a unor procese similare ce au avut loc în statele postcomuniste care, pentru a adera la Uniunea Europeană, şi-au tras, înainte de toate, deasupra capului „umbrela” NATO.
Din toţi cei preocupaţi de soarta R. Moldova, cei mai supăraţi şi mai deranjaţi de această declaraţie ce reflectă o realitate incontestabilă de viitor politic pentru ţara noastră s-au dovedit a fi deputaţii din Adunarea Populară a Găgăuziei (APG), care s-au declarat extrem de îngrijoraţi de „…declaraţiile iresponsabile şi provocatoare ale preşedintelui Partidului Liberal” şi au condamnat „..enunţurile cinice ale lui Ghimpu cu referire la Rusia, pe care a numit-o un stat ostil care a ocupat Moldova şi de pe urma ocupaţiei căruia Moldova ar fi suferit”. Ultima parte a declaraţiei explică şi motivul acestei supărări şi indignări, or, conform deputaţilor „..poporul ortodox al Găgăuziei, aflat sub omoforul Bisericii Ortodoxe Ruse, consideră că priorităţile sale de perspectivă lungă sunt legate de Rusia şi de Uniunea Vamală”.
Nu ştiu cum se face că de fiecare dată când e vorba de probleme şi interese importante pentru R. Moldova, concetăţenii noştri găgăuzi (sau cel puţin aleşii lor) se postează în mari apărători ai Federaţiei Ruse şi se arată profund îngrijoraţi ca interesele acesteia să nu fie cumva afectate. Deputaţii găgăuzi ne-au mai cerut şi în septembrie 2008, la câteva zile după războiul din Georgia şi ocuparea militară a Osetiei de Sud şi Abhaziei de către trupele ruse, ca R. Moldova să recunoască „independenţa” acestor două entităţi georgiene. Asta fără a mai aduce aminte de faptul că în august 1990 şi-au proclamat ei înşişi „independenţa” faţă de R. Moldova, că au cultivat relaţii speciale cu autorităţile separatiste de la Tiraspol şi votează de fiecare dată cu partidul comunist, ca mai toate grupurile etnice rusificate din R. Moldova.
Şi atunci, ca tot omul normal la cap, vreau să vă întreb – stimaţi concetăţeni găgăuzi, voi cine sunteţi? Din câte ştiu eu istoria, cu toate variaţiile ei de interpretare, găgăuzii se trag direct din triburile turce, sunt un popor turcic, iar alături de turci, azeri, tătari şi ciuvaşi, găgăuzii sunt singura etnie din Europa care mai vorbeşte o limbă eminamente turcică. Toate astea, împreună cu felul cum v-aţi structurat politic, inclusiv prin adoptarea funcţiei de başkan, reflectă faptul că vă identificaţi cu lumea turcă, iar Turcia este patria voastră istorică. Ankara recunoaşte acest fapt şi a finanţat în Găgăuzia deschiderea unui Centru cultural turc, alături de Biblioteca turcă, asta în afară de multe alte investiţii care s-au făcut aici de către statul turc.
Din câte ştie fiecare şcolar, Turcia este membră a NATO încă din anul 1952 (anul acesta s-au împlinit 60 de ani), iar aderarea la Alianţa Nord-Atlantică a permis Turciei să devină un nou centru de putere pe scena politică mediteraneană şi a Orientului Mijlociu şi să se poziţioneze ca un model pentru ţările arabe care depun eforturi considerabile pe calea lor către democraţie. În plus, prima cerere de aderare a Turciei la Uniunea Europeană a fost înregistrată în anul 1958, iar discuţiile privind semnarea tratatului de asociere sunt destul de avansate. Prin urmare, turcii sunt parte integrantă a sistemului de securitate euroatlantic şi aspiră să devină membri ai spaţiului unic european.
Din acest considerent, interesele majorităţii româneşti din R. Moldova şi a minorităţii găgăuze converg sau ar trebui să converge, pentru că ambele noastre patrii istorice, România şi Turcia, sunt deja parte a spaţiului de civilizaţie euroatlantic. Atunci când în anul 1995 R. Moldova v-a oferit dreptul la autonomie teritorială, am devenit unica ţară din lume în care găgăuzii au obţinut autonomie şi posibilitatea de a-şi păstra şi dezvolta limba şi cultura naţională. În perioada interbelică, găgăuzii au fost una dintre cele mai bine integrate comunităţi etnice din Basarabia, ei cunoşteau pe atunci limba română şi urau comunismul. Sunt momente istorice care ar trebui să ne unească în efortul nostru de a deveni parte integrantă a unui spaţiu de bunăstare şi civilizaţie. Atunci însă când deputaţii voştri sau başkanul M. Formuzal declară la Moscova că „…Găgăuzia este parte integrantă a lumii ruse”, iar la Ankara spun altceva, mă întreb ce credibilitate aveţi şi cum putem construi un viitor comun în statul R. Moldova? Dacă pentru ei aceste declaraţii sunt parte a unei strategii deja tatonate şi de politicienii moldoveni, de a obţine bani fie de la Vest, fie de la Est, atunci pentru noi problema fundamentală rămâne la ce spaţiu de civilizaţie ne raportăm?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
