În anii “90 trebuia să fie școala satului Bujor, din raionul Hâncești, iar conform planului, pe lângă clasele de studii și birouri, trebuia să aibă sală de sport, două bazine de diferite dimensiuni, sală de festivități și cantină. Dacă pe hârtie acest proiect arată frumos, în realitate găsim acolo doar pereții care se surpă de la o zi la alta și plăci de beton împrăștiate de jur împrejur. Lucrările s-au stopat odată cu destrămarea URSS-ului, iar de atunci clădirea a degradat încet, dar sigur. Nici acum după mai bine de 20 de ani de la obținerea independenței R. Moldova nu este clar cine administrează instituția respectivă.
Scheletul școlii sovietice din satul Bujor
Școala sovietică din satul Bujor se dărâmă la doar câteva sute de metri de primăria din localitate, iar primarul Gheorghe Coșleț spune că nu poate face nimic. Acesta susține că nu are dreptul să miște nicio piatră din loc, pentru că edificiul nefinalizat este în gestiunea unei societăți pe acțiuni din orașul Hâncești.
„Noi nu putem monta sau demonta ceva acolo pentru că nu ne aparține. Nu avem nici planul construcției și nici date despre cheltuielile care au fost suportate atunci când a fost ridicată”, subliniază primarul. Coșleț cunoaște că în prezent societatea pe acțiuni care deține școala îi plătește salariu unui paznic, iar acesta are grijă ca acolo să nu se urce copiii pentru că este periculos și să nu se fure ceea ce a mai rămas.
Cu toate acestea, autoritățile spun că în toți acești ani localnicii au furat cărămida din care erau construiți pereții din interior, dar și geamurile care au fost instalate parțial.
Școala în interior
Acum școala sovietică o poate observa oricine care trece prin satul Bujor. Ea este amplasată pe un șes, iar în preajmă este un pârâu, pe care, conform proiectului, trebuia să fie construit un pod care ar fi costat peste un milion de lei. Drept rezultat podul nu a mai fost montat, iar școala s-a ales doar cu scheletul.
„Satul nu are nevoie de o școală atât de mare”
Școala sovietică din Bujor se dărâmă pentru că nu are acoperiș și pentru că nu a fost conservată la timp, consideră Eleonora Bârlădeanu, care a fost primar în sat la începutul anilor 2000. Bârlădeanu cunoaște situația din interior și susține că pentru conservarea clădirii era nevoie de peste un milion de lei, iar pentru instalarea unui acoperiș rezistent la fel trebuiau multe surse financiare.
Prin urmare, fostul primar recunoaște că în perioada când era la conducerea primăriei, pentru lucrările de construire a școlii, au fost alocate circa 400 de mii de lei din bugetul de stat.
„După ce am făcut mai multe calcule, am constatat că banii nu vor ajunge nici măcar pentru un acoperiș bun, nu tocmai pentru finalizarea lucrărilor. Într-un final am reușit să redirecționez banii pentru ca să putem face reparație în actualul gimnaziu din sat. Am schimbat geamurile și am făcut mai multe lucrări curente. Atunci am anticipat bine, pentru că acum avem doar 230 de copii în gimnaziu, iar capacitatea școlii de pe șes, conform planului, este de peste o 1600 de locuri”, subliniază Eleonora Bârlădeanu, care în prezent este profesoară de limba rusă în localitate.
Tot din spusele ex-primarului am aflat că în preajma școlii mai mulți ani la rând a stat și o macara, iar abia în 2003 aceasta a fost evacuată. „Când am fost primar în sat m-am interesat dacă școala ar putea fi demontată, iar specialiștii au spus că înlăturarea plăcilor de beton va costa mai scump decât o placă nouă și prin urmare acest lucru nu este avantajos”, menționează Bărlădeanu.
La final, femeia s-a arătat îngrijorată că prin ruinele care au rămas de pe urma școlii se joacă mulți copii, iar clădirea implică și o sumedenie de riscuri.
Nu toată cărămida a fost furată
Clădirea ar putea fi dată în arendă, vândută sau chiar demolată
Valentina Tonu, șefa Direcției educație din cadrul Consiliului raional Hâncești spune că administrația raională nu a mai discutat de mult timp despre școala nefinalizată din satul Bujor. Potrivit ei, gimnaziul din localitate corespunde tuturor standardelor și nu există necesitatea construcției unei alte școli.
„Dețin această funcție din anul 2007 și cunosc despre situația care este în satul Bujor. Acum câțiva ani am scris un demers către guvern ca să ne permită să dăm în chirie sau să vindem construcțiile de acest fel. Așteptăm să intre în vigoare Codul educației ca să putem acționa conform legii. Spre exemplu, în Bujor această clădire nu are rost să fie terminată pentru că în sat sunt puțini copii. Perioada când aceasta putea fi construită până la capăt a fost depășită, acum nu ne rămâne nimic altceva decât să căutăm soluții alternative”, subliniază Tonu. La fel, șefa Direcției educație nu exclude că școala ar putea fi demontată.
Conform datelor de la primărie, construcția școlii din satul Bujor a demarat în anii 80 la inițiativa fostului președinte de colhoz, din regiune, Venedict Pușcașu. La începutul anilor 90, odată cu descompunerea URSS, s-au stopat și lucrările. Capacitatea instituției de învățământ trebuia să fie de peste 1600 de persoane.
