Evenimentul a fost consacrat aniversării a 25 de ani de la Marea Adunare Naţională şi adoptarea legislaţiei lingvistice. Aceștia au fost salutați de Vlad Filat care, printre altele, a declarat că „evenimentul din 27 august 1989 ne-a demonstrat că lucrurile mari în istorie se fac prin solidaritate naţională, prin eforturi comune şi prin mult curaj”. El le-a mulțumit celor„peste 70 de oameni de cultură și artă” pentru ceea ce au făcut „în momentele când era nevoie nu numai de viziune dar și de mare curaj”.
Tupeul și cinismul acestui om nu mă mai miră; nu mă mai miră nici faptul că unii „oameni de cultură și artă” îi organizează lui „al dumneavoastră Vlad Filat” asemenea „evenimente” unde el are posibilitatea să de-a aprecieri istorice evenimentului din 27 august 1989. Ce are Filat cu acest eveniment? Nimic! Absolut nimic!
Le mulțumesc organizatorilor că nu m-au invitat și pe mine la respectivul eveniment. Știu și de ce: s-au temut că prezența mea ar fi putut să-i strice dispoziția lui Filat. În legătură cu acest eveniment mi-am adus aminte de următorul detaliu: am și eu o mică contribuție la elaborarea cuvântării rostite la Prima Mare Adunare Națională la care se referă Filat. Dacă va fi nevoie, voi demonstra acest lucru. Dar despre altceva vreau să vorbesc.
Azi, când după război, mulți eroi se arată, întreb: unde erau cei care azi ne conduc în acea istorică zi când moldovenii au obținut o victorie istorică „prin solidaritate, eforturi comuni și mult curaj”? Haideți să vedem ce vârstă aveau atunci, adică în august 1989, actualii miniștri și lideri de partide?
Ce tineri erau!
Iată cum arată situația: prim-ministru Iurie Leancă, 26 ani, viceprim-ministru Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene Natalia Gherman, 20 ani, viceprim-ministru Ministrul Economiei Adrian Candu, 14 ani, viceprim-ministru Eugen Carpov, 23 ani, viceprim-ministru Tatiana Potîng, 18 ani, ministrul Finanţelor Anatol Arapu 27 ani, ministrul Justiţiei Oleg Efrim 14 ani, ministrul Afacerilor Interne Dorin Recean, 15 ani, ministrul Apărării Valeriu Troenco, 32 ani, ministrul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor Marcel Răducan, 22 ani, ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare Vasile Bumacov, 32 ani, ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor Vasile Botnari, 15 ani, ministrul Mediului Valentina Țapiș, 26 ani, ministrul Educaţiei Maia Sandu 17 ani, ministrul Culturii Monica Babuc, 25 ani, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei Valentina Buliga 28 ani, ministrul Sănătăţii Andrei Usatîi, 39 ani, ministrul Tineretului şi Sportului Octavian Bodişteanu 12 ani, ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor Pavel Filip, 23 ani, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei Gheorghe Duca, 37 ani, guvernatorul UTA Gagauzia “Gagauz Yeri” Mihail Formuzal, 30 de ani (7 noiembrie 1959). Lideri politici: Marian Lupu – 23 ani, Vlad Filat, 20 ani, Igor Corman, 20 ani, Mihai Ghimpu, 37, Ion Hadârcă, 40 ani.
Unde erau acești tineri?
Dacă luăm drept punct de plecare vârsta majoratului de 18 ani, întrebarea noastră nu ar trebui să-i vizeze pe A. Candu, O. Efrim, V. Botnari, Maia Sandu și O. Bodișteanu – rămânem la convingerea că adolescenții și copii nu se implică în politică. Pe ceilalți însă, pe cei trecuți de 18 ani în august 1989, ar fi cazul să-i întrebăm: dar unde v-ați aflat voi în acea istorică zi când era nevoie „nu numai de viziune, dar și de curaj”? Întrebarea este absolut firească dacă ne amintim în acele zile zbuciumate, pline nu numai de romantism, ci și de riscuri, la „eveniment” au participat nu numai foarte mulți tineri, dar adolescenți, chiar și minori. Am și acum în fața ochilor mamele cu copii în brațe și cu copii de mână, care stăteau zid în fața hoardelor de miliție, fiind bruscate și bătute … Unde erau actualii miniștri, lideri de partide care azi ne învață că „o victorie istorică se obține prin mult curaj”? Câți din ei au Au participat ei la acea Mare Adunare Naționale?
Din câte știu, unii dintre ei erau atunci la pescuit, alții, proaspeți absolvenți ai Tehnicumului Cooperativ din RSS Moldovenească, cărau cu cisternele vin ”krepleak” în Țările Baltice. Nici gând să participe la acea victorie istorică! Și nici la Marea Adunare Națională care a proclamat independența R. Moldova pe 27 august 1991 n-au participat, dând dovadă de „viziune și curaj”! Ei aveau atunci „viziune și curaj” doar pentru organizarea contrabandei cu ouă și țigarete…
Eu nu afirmă că toți cei de mai sus trebuiau să fie în acea zi pe piața Marii Adunări naționale. Eu zic altceva: unii dintre ei nu au nici un drept moral să vorbească despre acest eveniment, invocând noțiunile de ”viziune și curaj”.
Cine fac revoluțiile și cine culeg roadele?
Mulți dintre acei care au participat cu adevărat la acele mari evenimente, care au suferit și au gustat „dulceața” bastoanelor miliției, dând dovadă de „viziune și curaj” azi nu mai sunt în Moldova, au luat drumul străinătății în căutarea unei bucăți de pâine. Se zice că revoluțiile le fac romantici, iar roadele le culeg canaliile și potlogarii. Nu afirm că toți cei care azi culeg roadele ar fi canalii și potlogari, pun însă mâna în foc că unii dintre ei sunt. Chiar sunt.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
