Încă de la începutul anului, şeful comuniştilor români Gheorghe Gheorghiu- Dej avea să discute la Bucureşti în cadrul Comitetului Central chestiunea Basarabiei. Această discuţie a fost provocată de mesajul lui Hruşciov de Anul Nou în care pomenea de litigiile teritoriale din întreaga lume. În paralel, la Budapesta, în ciuda „relaţiilor frăţeşti”, reîncepuse agitaţia pe tema Transilvaniei. În şedinţa din 20 ianuarie 1964, Gheorghiu-Dej avea să se refere direct la Basarabia: „După asta a fost chestiunea cu Basarabia şi Bucovina de Nord. Eu nu-mi închipui să nu fi fost o înţelegere între ei. Aici nu-i vorba de istorie, nu-i vorba de controverse între istorici, ci este vorba de stări de lucruri care s-au produs”. Fără îndoială, Gheorghiu-Dej se referea la Pactul Ribbentrop-Molotov şi la protocolul secret care a dus la ocuparea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
Răspunsul comuniştilor de la Bucureşti în chestiunea Basarabiei a primit un ajutor nesperat chiar din partea lui Karl Marx: în 1964 a fost publicat la Academia Republicii Populare Române volumul „Însemnări despre români: manuscrise inedite” care cuprindea referiri ale părintelui comunismului la ocuparea ilegală a Basarabiei din 1812. Pe 20 ianuarie 1964, Gheorghiu-Dej cerea publicarea de urgenţă a acestui volum: „Ce mi se pare deosebit de important: sunt câteva lucrări la care noi nu le-am dat drumul şi trebuie să le dăm. Este lucrarea lui Marx. Trebuie să-i dăm drumul în masă. Avem scrisoarea de la Institutul „Marx-Engels-Lenin” care atestă valabilitatea textului acestei lucrări. Să se păstreze scrisoarea undeva într-un loc, să nu dispară, cum au mai dispărut şi alte documente. Trebuie să nu dispară”. Lovitura piezişă către Kremlin prin intermediul lui Marx era dată cu precauţii maxime – confirmarea autenticităţii textului publicat devenea un document de importanţă deosebită.
În 1989, Nicolae Ceauşescu rememora într-o şedinţă a Comitetului Central al PCR: „Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit şi cu el (cu Nikita Hruşciov – n.red.). Şi între alte probleme, legate de relaţiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel să se întâlnească delegaţiile celor două partide… şi chiar s-au întâlnit… dar au intervenit problemele cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic… asta a fost tot”. În conflictul sino-sovietic, România s-a situat de partea chinezilor de la care a primit sprijin inclusiv în chestiunea Basarabiei: Mao Zedong, la o întâlnire cu specialişti japonezi, amintea de anexarea Basarabiei ca de o dovadă clară a scopurilor expansioniste ale Uniunii Sovietice. Cele spuse de Mao aveau să scoată din sărite şi mai mult Kremlinul.
Toate acestea s-au întâmplat în spatele uşilor închise şi în aceea vreme prea puţini oameni cunoşteau toate aceste detalii. Scăpată de trupele sovietice, România încerca să-şi revină sub o conducere comunistă. Însă această conducere nu a uitat de Basarabia. Politica tainică, mai degrabă bizantină, din cadrul imperiului sovietic a aruncat o umbră asupra chestiunii basarabene, însă documentele păstrate în arhive sunt în stare să aducă o undă de lumină asupra acestor evenimente.
