SIS-ul (Serviciul de Informaţii şi Securitate), care urma să verifice, îşi asuma practic dreptul să caute, să afle fără nicio restricţie şi să deţină absolut toate informaţiile despre persoană: când se culcă sau se scoală, ce mănâncă, ce bea, cu cine bea, ce băuturi alcoolice preferă, dacă are amantă sau amant, cu indicarea adresei… Se cerea, de asemenea, caracterizarea minuţioasă din partea a doi prieteni, a doi vecini, cu indicarea adresei de la domiciliu şi serviciu etc., etc. Şi toate acestea, sub pretextul protecţiei securităţii statului.
Înţelegeam importanţa problemei, dar mi s-a părut prea de tot. Un colaborator de la organul de verificare încerca să demonstreze necesitatea adoptării unei atare legi pentru buna funcţionare a statului. Însă, într-o discuţie mai neoficială a recunoscut şi el că n-ar permite să fie „dezbrăcat” public în acest fel.
Atunci, proiectul a fost respins. Dar iată că, ţinută la naftalină vreo nouă ani, la 18 decembrie 2008 Parlamentul adoptă Legea nr.271-XVI privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice. Cu unele ajustări, modernizate, chipurile, pentru a ascunde în cuvinte multe acelaşi scop: de a „dezgoli” omul. Esenţa a rămas aceeaşi!
Despre aceasta ne convinge Anexa 2 – parte componentă a legii – Chestionarul pe care trebuie să-l îndeplinească titularul sau candidatul la o funcţie publică. E benevol, spune legea. Dar… dacă nu accepţi, rişti să fii concediat, sau să nu obţii postul. O lege anapoda, care răstoarnă Constituţia, Codul Muncii, alte legi ce asigură dreptul la muncă.
Dacă ar fi vorba de verificarea doar a titularului sau a candidatului la funcţia publică, mai treacă meargă. Dar, potrivit Chestionarului, organul de verificare pretinde să afle şi date cu caracter personal despre soţie/soţ, despre părinţii soţului/soţiei, despre copii etc.
Or, persoana care aspiră la o funcţie publică acceptă accesul numai la datele sale cu caracter personal. Însă fiind presată de lege, ea consimte indirect accesul la datele cu caracter personal ale altor oameni. De fapt, este o încălcare gravă (şmecherească) a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Să presupunem că soţia/soţul, părinţii soţiei/soţului, copiii, soţii/soţiile copiilor sunt împotriva acumulării, fie şi de către SIS, a datelor despre viaţa lor personală. Ce se întâmplă atunci? Ca să nu fii eliberat din funcţie, sau ca să obţii postul râvnit, trebuie să divorţezi, să te laşi de părinţi, de socri, trebuie să renunţi la copii?
Mai mult, potrivit legii, procedura de verificare a titularilor se repetă după fiecare cinci ani. Exact în aceeaşi ordine şi în aceleaşi condiţii. SIS-ul şi-a făcut de lucru!
Şi apoi, ce au toate aceste persoane cu funcţia publică (uneori una foarte neînsemnată!) la care pretinzi şi cu securitatea statului? Nici pe timpul sovietic părinţii nu erau răspunzători de acţiunile copiilor, nici copiii – de acţiunile părinţilor. Cel puţin teoretic.
Apar şi alte întrebări. De ce, bunăoară, trebuie să indici adresele la care ai locuit temporar mai mult de şase luni în ultimii cinci ani? Dar dacă ai locuit doar cinci luni şi 28 de zile în fiecare din aceşti cinci ani?! Sau, de ce trebuie organul de verificare să ştie toate instituţiile de învăţământ absolvite, începând cu liceul? De ce trebuie enumerate gradele ştiinţifice, lucrările ştiinţifice, invenţiile, limbile moderne cunoscute? Cel care cunoaşte o limbă străină, chiar dacă citeşte şi traduce cu chiu cu vai cu dicţionarul (aşa se cere), este un potenţial trădător de patrie?
La punctul 23 din Chestionar, o altă cerinţă: „Enumeraţi bunurile mobile a căror valoare depăşeşte 50.000 de lei şi bunurile imobile de toate tipurile pe care le-aţi acumulat dumneavoastră şi soţul /soţia/ la data completării prezentului Chestionar”. Nu e clar dacă trebuie enumerate doar bunurile imobile acumulate împreună cu soţia/soţul, sau şi cele mobile? Şi de ce nu împreună cu părinţii, socrii, copiii? Şi de ce anume această sumă? Cine a calculat-o ca fiind cea mai potrivită pentru SIS? Să fie aceasta suma care ar putea submina securitatea statului?!
Da, în multe ţări se face prin lege verificarea funcţionarilor publici. Însă fără a fi umiliţi, în strictă conformitate cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Sunt supuse controlului doar anumite categorii de funcţionari publici, care au acces la secretul de stat, activează în instituţii care prezintă interes deosebit pentru securitatea statului, pentru a preveni riscul scurgerii unor informaţii. Dar nu de-a valma, cu hurta.
La noi, ca la nimeni! Vă imaginaţi că pentru verificarea a sute de mii de persoane, potrivit cerinţelor din Chestionarul nominalizat, la SIS activează o subdiviziune cu numeroşi colaboratori, plătiţi din bani publici! Poate ar fi bine ca aceştia să se ocupe cu ceva mult mai util pentru protecţia securităţii statului. Iar pentru binele tuturor cetăţenilor, pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor lor cetăţeneşti stipulate în Constituţie, în diverse acte juridice regionale şi internaţionale, urmează a fi urgent modificată substanţial legea la care ne referim. Dacă nu chiar abrogată – pentru asigurarea temeinică a securităţii statului.
Vasile Guţu,
jurist
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
