Cine e de vină?
Televizorul în cazul dat va prezenta o metaforă menită să descrie tot segmentul pe care îl cuprinde mass-media actuală. Cetăţeanul contemporan are nevoie de mass-media nu ca să se informeze, ilumineze sau pur şi simplu să se distreze. Omul contemporan are nevoie de mass-media ca să-şi dea seama că nu o duce chiar atât de rău. Omul contemporan se simte bine când vede, citeşte, ascultă ştiri despre cutremure, calamităţi, omoruri în serie, violuri, incendii, tsunami etc., pentru că toate astea nu s-au întâmplat cu el, iar problemele lui personale par o nimica toată pe lângă tragediile umane pre care ni le relatează ştirile în fiecare zi. Nu ar trebui să mire pe nimeni ferocitatea cu care unele canale media (nu neapărat de televiziune) oferă informaţie cu conotaţie negativă în proporţie de mai mult de 50 la sută. Cetăţeanul de rând nu este interesat de a nu ştiu câta sesiune a Parlamentului, nici de un concert de Bach care va avea loc la Sala cu Orgă. Cetăţeanul de rând vrea să vadă ştiri cu accidente, furturi, omoruri, crime ş.a.m.d., să se îngrozească şi să adoarmă apoi liniştit pentru că toate astea nu s-au întâmplat cu dânsul. Nemţii au o vorbă – „die reinste Freude ist die Schadenfreude”, care s-ar traduce cam aşa: „cel mai bine îţi este atunci când vezi cum altul o păţeşte”. Poate în momentul în care vom înceta să avem nevoie de durerea altora în lume va fi mai puţină violenţă. Nu mai accesaţi atâtea ştiri despre jafuri şi violuri, ci încercaţi să le combateţi prin propriul exemplu. Nu mai staţi gloată de spectatori la incendii şi accidente, ci încercaţi să daţi o mână de ajutor. Tema a fost dezvoltată foarte bine pe blogul lui Victor Chironda. Autorul realizează adevărul unei indiferenţe crude care a cuprins societatea moldovenească. Preferăm să trâmbiţăm peste tot despre nedreptăţile care ni se întâmplă, însă nu facem nimic că să schimbăm mersul anormal al lucrurilor. Fără implicarea societăţii civile, mass-media rămâne doar un biet pescar de ratinguri care câştigă bani pe publicitate şi nu schimbă nimic într-o societate infectă şi degradantă. Schimbarea vine de la sine.