Bună Dimineața

Cine guvernează în RM: Vladimir, mitropolitul, sau Vlad, premierul?

Guvernul Filat are suficiente greşeli la activ, poate chiar prea multe, dacă privim la ele din perspectiva promisiunilor făcute de Filat la început de mandat şi a aşteptărilor noastre. Sunt sigur însă că deziluziile şi decepţiile ce bântuie astăzi sufletul zbuciumat al moldoveanului sunt generate nu atât de greşelile comise de guvernanţi, cât de convingerea că de la aceştia te poţi aştepta la trăsnăi şi mai mari. Bineînţeles, în lista acestor greşeli „un loc de cinste” îl ocupă relaţiile Statului cu Biserica.

Haideţi s-o pornim de la realitatea că avem două mitropolii – una (prima) subordonată canonic Moscovei, hiperactivă politic, alta (a doua) subordonată Bucureştiului, inactivă politic, puţin spus inactivă – pe cât de omniprezentă este Mitropolia lui Vladimir, pe atât de inexistentă e Mitropolia Basarabiei. Pe cât e de curajos şi „băgăreţ” mitropolitul Vladimir, pe atât de timid este mitropolitul Petru. Dar nu despre aceste două mitropolii şi despre deosebirea dintre ele voi vorbi mai jos, ci despre guvernare, iar mai exact, despre relaţiile dintre Biserică şi Stat. Astăzi mai multă lume începe să descopere cu uimire că aşa-zisa „despărţire a Statului de Biserică şi a Bisericii de Stat” este de fapt o frază goală, o teză falsă, ca şi alte prevederi constituţionale, cum ar fi, de exemplu, cele despre „neutralitatea RM” şi despre faptul că „RM nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”, sau articolele privind „accesul liber la justiţie”, „dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică”, „dreptul la libera circulaţie” ş.a.m.d. Conform articolului 31 (4) „cultele religioase sunt autonome, separate de Stat, şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate”. E spus parcă clar, şi nicăieri din acest articol nu reiese că şeful unui cult religios, de exemplu, mitropolitul Vladimir are dreptul la maşină cu numere guvernamentale şi la paşaport diplomatic… Deşi e despărţit de Stat, mitropolitul Vladimir cel mai des poate fi văzut la întâlniri oficiale cu premierul decât la vreo puşcărie sau în vreun azil sau orfelinat. Astfel, mitropolitul suge cu succes, ca mielul blând, de la două oi, deşi una din cele zece porunci îi interzice să se închine la doi dumnezei.

Scandalul provocat de votarea Legii antidiscriminare a arătat clar cât de neconstituţionale sunt raporturile dintre Stat şi Biserică şi cât de departe s-a mers în direcţia transformării Mitropoliei lui Vladimir într-o instanţă care controlează activitatea Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei. Astfel, în legătură cu votarea acestei legi, mitropolitul Vladimir a ameninţat guvernarea cu noi valuri de proteste ale enoriaşilor. De data aceasta, reacţia premierului Filat mi s-a părut incredibil de moale şi neconvingătoare – s-a limitat a-i aminti mitropolitului revoluţionar că „în R. Moldova, Biserica este separată de Stat şi nu trebuie să se implice în treburile statului”… Vai, vai, vai, ce s-a mai speriat Marchel! Trebuie tămâiat cu ceva…

Asta e şi problema (pe care premierul Filat, dar şi şeful Legislativului, Lupu, precum şi ceilalţi politicieni moldoveni se fac a nu o vedea): în R. Moldova sunt separate de Stat toate celelalte culte, toate, cu excepţia Mitropoliei Moldovei. Din foarte bine cunoscute interese electorale, liderii politici ai R. Moldova, începând cu M. Snegur, au cochetat cu mitropolitul Vladimir. Pentru toţi aceşti lideri mai important a fost interesul electoral, voturile pe care le aduceau lor preoţii, nu poziţia ideologică şi politică a Mitropoliei subordonată Moscovei. Acum actualii lideri culeg ceea ce au semănat şi se confruntă cu o forţă oarbă, intolerantă, ca o adevărată inchiziţie medievală care nu pur şi simplu tinde să se identifice cu Statul, dar încearcă să-şi subordoneze statul, să-l substiuie.

Cel mai mult a contribuit la această situaţie regimul Voronin. După plecarea acestuia, au cochetat cu mitropolitul Vladimir şi actualii lideri. Din păcate, nici chiar comportamentul Mitropoliei din ultimele săptămâni nu i-a trezit pe aceştia la viaţă şi ei continuă să calce pe greblă. Repet, ce am spus la început: o guvernare nu e proastă prin greşelile sale, ci prin aceea că nu învaţă nimic din ele.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.