Cine sunt diplomații-proxy ai Rusiei. „Cei selectați de Putin joacă rolul de «polițist bun», dar creează așteptări periculos de nerealiste”

Diplomația informală ajută Kremlinul să fie ceva mai agil, în plan extern, numai că – pe termen lung – o astfel de abordare riscă să submineze fiabilitatea Rusiei ca partener internațional. De la invadarea Ucrainei, utilizarea de către Rusia a diplomației informale a devenit o obișnuință, iar diplomații-proxy joacă un rol din ce în ce mai important în creionarea politicii externe.

Deși Kremlinul pare mulțumit de această estompare a liniei dintre oficial și neoficial, există unele dezavantaje majore – nu în ultimul rând acela că este mult mai dificilă încheierea unor acorduri adecvate cu alte națiuni.

• Tendința a fost bine ilustrată de natura negocierilor dintre Rusia și Statele Unite privind un posibil armistițiu în Ucraina, notează jurnalistul Andrei Pertsev pentru Carnegie Endowment for International Peace.
• Principalele puncte de contact dintre cele două țări în aceste discuții nu au fost ministerele de externe, ci relațiile create de trimisul președintelui american Donald Trump – Steve Witkoff – și Kirill Dmitriev, șeful Fondului Rus de Investiții Directe, despre care se știe că este un apropiat al lui Vladimir Putin.

„Witkoff a avut mai multe întâlniri la Moscova, în timp ce – în luna aprilie – Dmitriev a devenit cel mai înalt oficial rus care a vizitat Washingtonul, din februarie 2022. De fiecare dată, ambele părți au susținut că discuțiile au fost un succes – deși nu este clar exact ce au realizat”, scrie Andrei Pertsev în analiza sa.

„Nikolai Patrușev a părăsit țara mult mai rar și nu a purtat niciodată discuții cu șefi de stat”

Un negociator experimentat de bussiness, Dmitriev pare să fi descoperit cum să-l manipuleze pe Donald Trump, evitând subiectele care îl irită pe președintele SUA – cum ar fi războiul din Ucraina – și propunând, în schimb, „înțelegeri” tentante care implică explorarea arctică, extracția resurselor și misiunile spațiale.

Dmitriev a devenit, de asemenea, un utilizator obișnuit al rețelelor de socializare, unde postează declarații optimiste în care îi laudă pe Trump și asociații săi, precum miliardarul Elon Musk.

„Drept urmare, Kirill Dmitriev pare să fi înlocuit diplomații oficiali ai Rusiei – nu doar pe cei din Ministerul de Externe, ci și pe cei din Kremlin însărcinați cu supravegherea politicii externe.

Poate că, inevitabil, diplomații Rusiei nu sunt foarte mulțumiți de influența tot mai mare a lui Dmitriev. Au existat numeroase scurgeri de informații către mass-media despre modul în care ministrul de Externe, Serghei Lavrov, și consilierul de politică externă al lui Putin, Iuri Ușakov, s-au opus prezenței lui Dmitriev la discuțiile SUA-Rusia din Arabia Saudită.

Cu toate acestea, Dmitriev nu este singurul exemplu de birocrat rus de rang înalt care a dobândit o competență neoficială de politică externă în ultimele luni.

Șeful adjunct de cabinet al lui Putin, Serghei Kiriyenko, care pe hârtie este responsabil de gestionarea politicii interne, supraveghează acum și regiunile georgiene separatiste Abhazia și Osetia de Sud, precum și statul separatist susținut de Moscova, Transnistria, și discută cu guvernele prietene din Africa.

• Inițial, Kiriyenko a fost însărcinat să supravegheze Abhazia, dar rolul său în criza politică de acolo de la sfârșitul anului 2024, care a inclus asigurarea triumfului unui candidat mai prietenos cu Moscova în alegerile prezidențiale, a însemnat că a putut să-și extindă influența.
• Implicarea în Osetia de Sud va include, probabil, legătura cu oficialii din Tbilisi, în timp ce responsabilitatea pentru Africa va ajuta guvernele africane nu numai să rezolve problemele cu Moscova, ci și să contacteze magnații și miniștrii ruși cu asistența lui Kiriyenko.

Pe de altă parte, Serghei Șoigu – șeful Consiliului de Securitate – este implicat și el în diplomația informală a Rusiei și vizitează în mod regulat țări prietene precum Iranul și China pentru a se întâlni atât cu oficiali din domeniul securității, cât și cu șefi de stat.

Printre exemple se numără întâlnirea lui Șoigu cu liderul chinez Xi Jinping din februarie și întâlnirea sa, față în față, cu Kim Jong Un din Coreea de Nord, în septembrie 2024. Predecesorul lui Șoigu în Consiliul de Securitate, Nikolai Patrușev, a părăsit țara mult mai rar și nu a purtat niciodată discuții cu șefi de stat”, notează Andrei Pertsev.

„Putin, adesea, nu își exprimă clar poziția”

Cu alte cuvinte, continuă jurnalistul Andrei Pertsev, Dmitriev, Kiriyenko și Șoigu au devenit cu toții diplomați-proxy ai Kremlinului, care pot transmite dorințele lui Putin și pot recepționa semnale.

„Pe de o parte, această practică a ajutat Rusia să scape de izolarea internațională în care se afla după invadarea Ucrainei. Trump, de exemplu, se simte în mod clar mai confortabil în relaționarea cu Dmitriev decât cu diplomații și oficialii din domeniul securității ruși.

Există dezavantaje ale acestui tip de diplomație. Fiecare intermediar rus are idiosincrazii și înclinații, precum și propria înțelegere a ceea ce urmărește Putin. Este bine cunoscut faptul că Putin, adesea, nu își exprimă clar poziția nici Ministerului de Externe, nici reprezentanților neoficiali precum Dmitriev.

Iar acest lucru poate duce la surprize neplăcute pentru interlocutori precum Trump.

O altă problemă a acestei abordări a fost evidențiată în negocierile Rusia-SUA. De fiecare dată când Dmitriev iese din discuții, ambele părți radiau de optimism – dar acesta se disipă rapid în urma unui contact mai obișnuit între diplomați profesioniști și oficiali de securitate din cele două părți.

Cu alte cuvinte, reprezentanții Kremlinului care au fost selectați pentru a juca rolul de «polițist bun» creează așteptări periculos de nerealiste.

În cele din urmă, lipsa responsabilității formale înseamnă că acordurile cu Rusia riscă să devină puțin mai mult decât „acorduri personale”. Astfel de acorduri pot fi ușor abandonate dacă indivizi – precum Kiriyenko sau Dmitriev – cad în dizgrație”, avertizează Andrei Pertsev.

„Vor folosi oportunitățile oferite de diplomația-proxy intermediari pentru a-și propulsa propriile cariere”

Prin urmare, mai scrie Pertsev în analiza sa, politica externă a Rusiei devine din ce în ce mai labirintică.

În timp ce emisarii neoficiali ar putea fi utili în a ajuta la inițierea dialogului, ajungerea la acorduri concludente devine din ce în ce mai complicată.

„Negocierile cu Statele Unite arată că relațiile Rusiei cu alte națiuni depind din ce în ce mai mult de abilitățile și convingerile actorilor individuali. Și, mai devreme sau mai târziu, acești actori vor începe să concureze nu doar cu Ministerul de Externe, ci și între ei.

Dacă această practică a diplomației hibride, prin intermediari, continuă, Putin riscă să transforme Rusia într-un partener internațional nesigur, chiar și pentru națiunile prietene.

Singurii câștigători vor fi oficiali ambițioși precum Dmitriev, Kiriyenko și Șoigu, care vor folosi oportunitățile oferite de diplomația-proxy intermediari pentru a-și propulsa propriile cariere”, încheie Andrei Pertsev.

Foto colaj main – Profimedia Images

Citește și:

Semnal de alarmă. După lecția „Ucraina”, Putin vizează o reformă MILITARĂ profundă. „Rusia are 4 opțiuni pentru a-și reconstrui armata”

Forța militară independentă a UE: „În cazul unei CONFRUNTĂRI directe cu Rusia, intrarea în luptă fără sprijinul SUA ar fi dificilă”

MASKIROVKA, strategia prin care Putin vrea ca Rusia să pară mult mai puternică decât este în realitate. „Propagandă, manipulare și înșelăciune”

Atunci când războiul poate deveni „ACCEPTABIL”. „Astăzi, Crimeea. Mâine, Taiwanul?” / „O altă încercare de a salva lumea de naivitatea liderilor săi”

Reversul promisiunilor. Trump caută un țap ispășitor pentru IMPASUL din Ucraina: „Nu poate face, peste noapte, o revoluție în politica externă”