După 14 noiembrie 2002, când Procuratura Generală a pornit urmărirea penală, Tripăduş şi-a pregătit îndată tactica de apărare. Mai întâi a schimbat denumirea firmei sale, „Elan-Gaz”, în „Gaz-Taf-Grup”, invocând că acest lucru a fost solicitat de partenerii internaţionali cu care el ar fi încheiat unele contracte. Precaut, Tripăduş a făcut rost şi de acte pe potrivă: două scrisori din partea Companiei americane „Market Management Internaţional”, care s-ar fi arătat entuziasmată de a investi în „Mioara”, precum şi contractele de colaborare în sumă de la trei la cinci mln. USD cu firma norvegiană „Norsk Furs” şi cu firmele ruseşti „Vostokresurs”, „Gazcomplektimpex” ş.a. Nu ştim ce-o fi cu firmele respective, în schimb mai există un contract între „Mioara” şi firma germană „Steffen Jacob”, în sumă de 10 mln. USD, despre care niciunul dintre semnatari habar nu are. „N-am semnat contractul, Tripăduş l-a falsificat. M-a amăgit, aşa cum îi minte pe toţi. El a făcut ilegal mai multe contracte între noi şi „Mioara”, susţine Jacob. Celălalt semnatar, ex-directorul „Mioara” Vasile Sinenco, spune acelaşi lucru: „La procuratură, am văzut mai multe acte falsificate, inclusiv acesta, cu numele şi semnătura mea”. La ce i-au trebuit lui Tripăduş aceste „acte”? Pentru a şantaja procurorii pe durata anchetei, chipurile „Mioara” are perspective mari, însă partenerii străini se tem să investească într-o întreprindere cercetată penal.
Vasile Sinenco, care în 2002 s-a despărţit de „Mioara”, aduce puţină lumină asupra situaţiei de aici: „Era imposibil de lucrat, deoarece întreprinderea nu mai producea nimic. Eram director formal, pentru că, de fapt, conducea Victor Sicora, consăteanul lui Tripăduş, care avea dreptul la prima semnătură şi la care se aflau ştampilele. O dată, m-au trimis în deplasare şi au vândut 10 maşini de cusut… Astăzi, nu a mai rămas nimic acolo”. Spusele sale sunt confirmate şi de către alţi foşti responsabili de la „Mioara”. „Lucrările erau primite de Tripăduş şi Sicora, în al cărui birou semnam documentele. Aici veneau şi comisii din Chişinău. Niciodată n-am fost întrebat dacă lucrările scrise corespund realităţii”, afirmă Vladimir Cosovici, şeful Secţiei asigurare cu energie electrică. „Când a venit Tripăduş, l-a pus pe Sicora şef peste toţi, iar ceilalţi nu aveau nicio valoare. El avea şi cheile, şi ştampila. Mă chema în birou şi-mi spunea ce să semnez. Dacă refuzam, riscam să fiu demis. Am întrebat odată dacă pot face cunoştinţă cu actele, dar nu mi-a permis”, adaugă mecanicul-şef Vasile Maslov. Solicitat de noi, Victor Sicora a fost scump la vorbe: „Am fost director comercial, nu am participat la investiţii. Nicio ştampilă nu era la mine şi nu-s la curent cu ceea ce s-a întâmplat”. Nu-i nicio îndoială că Sicora minte, pentru că el a fost inginer-şef, dar apoi – şi director general.
Repeta întruna: „Oleg-Oleg-Oleg…”
În 2002, când, la solicitarea Procuraturii Bălţi, Fiscul a efectuat un control la „Mioara”, se părea că lucrurile se vor schimba. Printre neregulile descoperite de inspectorul Viorica Neagu se numără: acte lipsă sau fără rechizitele necesare; cheltuieli nejustificate; vânzarea neregulamentară a mărfurilor; tranzacţii cu firme-fantomă, ce au condus la micşorarea trecerii în cont a TVA cu 360 de mii de lei; necalcularea accizelor; eschivarea de la plata impozitelor pentru controalele de audit; în 45 de cazuri, numele persoanelor din acte nu corespundeau codului fiscal; penalităţi neachitate; virarea la buget a numai 6.937 de lei în 2001 etc., etc. Dar rezultatele controlului au fost contestate imediat de către Sicora, ca să urmeze ceea ce unii bălţeni au supranumit drept „culmea corupţiei”. Şefa Secţiei control intern a Fiscului din Bălţi, Lidia Ardeleanu, a efectuat un nou control, criticând incompetenţa Vioricăi Neagu şi depistând doar încălcări nesemnificative. Solicitată de noi în această privinţă, dna Ardeleanu s-a arătat surprinsă: „De ce vă întoarceţi la întrebarea asta? Nu era vorba de incompetenţă, Doamne fereşte, ci de legislaţia în vigoare, tratată incorect”. Ea neagă că ar fi avut vreo înţelegere cu Tripăduş: „Cine-s eu? Un om sărac. Cum să vină Tripăduş să mă roage ceva?”.
Şi în faţa procurorilor Tripăduş s-a arătat spectaculos. Actualul procuror de Bălţi, Viorel Tureac, îşi aminteşte:„Înainte de a intra în birou, îşi punea telefonul la ureche şi repeta întruna: „Oleg-Oleg-Oleg”, ca să-mi dea de înţeles că e mare „stea”, că vorbeşte cu feciorul lui Voronin. Eu îi spuneam: „Ai ce ai cu Oleg, treaba ta, dar în faţa mea nu-mi defila cu telefonul!”. Avea apucături să bage frica în toţi”. Şi un fost anchetator de la CCCEC, care a solicitat anonimatul, confirmă: „La percheziţie, se făcea că-l sună pe Voronin. I-am luat telefonul şi am văzut că nu formase niciun număr”.
„Era tutelat de oameni din guvernare”
Pe atunci, procuror la Bălţi era Valeriu Botnari, ulterior viceprocuror general, care a dorit într-adevăr să-l pună la respect pe Tripăduş. Botnari n-a vrut să vorbească despre aceasta, însă Valeriu Gurbulea deschide cărţile: „La început, îmi venea a râde – adică cine-i tripăduşul acesta? -, dar când am văzut ce probleme a avut Botnari, am înţeles că era tutelat de oameni din guvernare. Existau demnitari cu trecutul la Bălţi, foarte interesaţi de protejarea lui. Cred că şi astăzi mai sunt dintre aceştia. Moldova e o ţară mică şi alianţe în jurul la o tartină mai grasă se formează peste noapte. Dar el atrage de partea sa şi alţi oameni, pe unul dintre care l-am întrebat: „Eşti om de vază, sur la cap, de ce te bagi?”. Mi-a spus că l-a rugat cineva… Dar Botnari a lucrat cinstit, n-a mers la compromisuri cu mai-marii Bălţiului, ceea ce l-a costat nopţi nedormite. Ştiam câte scrisori anonime primeşte, câte petiţii contra lui ajungeau în parlament. Când am luat o decizie ce nu i-a plăcut lui Tripăduş, au apărut petiţii şi la adresa mea”.
Făcătura celor de la Bălţi a fost simţită după controlul repetat al Fiscului. În acea perioadă, înstrăinarea utilajului întreprinderii continua de zor. Încă la finele lui 2002, au fost vândute ilegal, fără permisiunea DP, două maşini de cusut ale întreprinderii. Acum, însă, poliţia Bălţi a depistat pe teritoriul SA „Mioara” un automobil cu remorcă, în care erau încărcate nouă maşini de călcat, una de spălat şi două centrifuge ale întreprinderii, deja înscrise pe firma „Gaz-Taf-Grup”, cu acte de export pentru Rusia. Agenţia Bălţi a DP a făcut abstracţie de prevederile legale, precum că asemenea bunuri se vând doar la licitaţii sau prin negocieri directe, în condiţii de maximă transparenţă, şi a permis tranzacţia fără a indica modalitatea de comercializare. Mai mult, utilajele au fost vândute la preţuri mai mici decât cele acceptate de Agenţie. De aceea, la 13 martie 2003, procurorii au sechestrat toate activele întreprinderii. Dar numai pentru o zi…
Iovv rezolvă totul într-o zi
Tot ce a urmat a avut loc a doua zi, la 14 martie, şi între toate se întrevede o legătură directă. Procurorii ridică sechestrul, după intervenţia neîntârziată a lui Nicolae Gumenâi, directorul DP, care i-a asigurat că tranzacţia e legală (foto 1). Tripăduş face o scrisoare către Tarlev, Ostapciuc şi DP, precum că i-au fost efectuate 27 de controale „la rugămintea persoanelor cu rea-voinţă, care doresc cu orice preţ să-mi pună impedimente în activitate”, declară situaţia drept „caz de forţă majoră” şi avertizează cu suspendarea activităţii SA „Mioara”. El scrie că are 680 de salariaţi, deşi la acel moment avea 120 de angajaţi (foto 2). DP trimite scrisoarea spre examinare aceleiaşi Ala Boico, care i-a slujit cu devotament lui Tripăduş până atunci, dar şi apoi, când a lucrat la o firmă de-a sa. Reacţia vicepremierului Vasile Iovv a fost uluitoare – tot în aceeaşi zi, el trimite la DP, cu menţiunea „Urgent”, următoarea misivă: „Rog să deplasaţi un grup de lucrători la „Mioara”, pentru a examina nivelul realizării contractului de privatizare a întreprinderii şi a situaţiei în întregime, inclusiv rezultatele controalelor, şi de făcut propuneri concrete pentru ridicarea eficienţei dezvoltării întreprinderii. Termen – URGENT! Arătaţi cum conlucrează organele administraţiei publice locale cu conducerea întreprinderii”. (foto 3) Incredibil, dar şi această scrisoare, venită de la un demnitar atât de important, i-a fost dată spre executare Alei Boico.
Între timp, la adunarea generală a acţionarilor „Mioara”, în noul Consiliu de administrare au fost alese doar persoane loiale lui Tripăduş: directorul Sicora, Igor Botnariuc, ginerele lui Tripăduş, Rodica Gârbu, directorul „Gaz-Taf-Grup”, o oarecare Efrosenia Sochircă şi însuşi Tripăduş. Singurul candidat care nu a acumulat voturile necesare a fost Nadejda Morari, reprezentanta Ministerului Industriei… Grupul de lucru trimis de Iovv a constatat tocmai ceea ce le convenea acestora. Anume că „datorită situaţiei tensionate”, „Gaz-Taf-Grup” nu poate investi în „Mioara” şi că, din aceeaşi cauză, o firmă germană se abţine de la colaborare – se făcea trimitere la contractul falsificat dintre Sinenco şi Jacob. Cu pâinea şi cuţitul în mână, la 16 iunie 2003, Iovv acceptă „investiţiile” şi îl atenţionează pe procurorul general Vasile Rusu să stopeze controalele (foto 4). Peste trei zile, procuratura clasează în mod inexplicabil dosarul, în lipsa componentelor infracţiunii… Menţionăm că, în aceeaşi perioadă, Voronin l-a decorat pe Iovv cu „Ordinul Republicii”.
Iovv-Rusu-Gligor-Tarlev…
Solicitat de noi, Iovv s-a spălat pe mâini. „A fost o jalobă de la colectivul „Mioara” şi am fost nevoit să dau poruncă procurorului general Rusu. Pe urmă, el mi-a trimis o scrisoare, unde-i arătat că a fost comisia şi a stabilit că investiţiile erau supraîndeplinite”, a precizat Iovv. Când i-am spus că decizia comisiei se baza pe falsuri, el n-a ştiut ce să răspundă. Deşi a reacţionat atât de prompt anume la scrisoarea lui Tripăduş şi nu a angajaţilor de la „Mioara”, Iovv a negat faptul că l-ar cunoaşte pe acesta, adăugând: „Clarificaţi-vă singuri!”.
La rândul său, ex-procurorul general Vasile Rusu dă vina pe Vasile Gligor, fostul şef al secţiei nr. 2 de la Bălţi, care s-a ocupat de dosar. „De la Iovv n-am primit indicaţii, dar am acceptat ordonanţa lui Gligor. Aveam încredere totală în el, dar mi-a jucat festa, spunându-mi că Tripăduş e nevinovat”. Ping-pongul continuă, căci Gligor arată cu degetul spre Tarlev. „Scrisoarea lui Iovv poate fi un răspuns la solicitările noastre de a finanţa expertiza în construcţii. Aveam nevoie de 18 mii de lei pentru aceasta, iar guvernul n-avea parale. Am umblat jumătate de an şi după Rusu, am vorbit şi cu Tarlev, dar fără folos. Mai multe poate să vă spună Pavel Guida, procurorul care a clasat dosarul”. Guida zice că nu ţine minte nimic, iar Tarlev susţine că nu ştie nimic. „Nu ţin minte să fi cerut Rusu sau Gligor bani pentru expertiză. Dacă era în interesul statului, nu era greu de găsit câteva mii de lei? Această problemă n-a fost abordată la nivel serios”, consideră Tarlev.
Gumenâi-Ministerul Industriei-Gumenâi…
L-am rugat şi pe Nicolae Gumenâi să ne explice de ce DP susţinea această mascaradă. Ne-a spus că actele pe care le semna erau pregătite de către executori şi nu reuşea să le citească pe toate, iar de deciziile Comisiei pentru desfăşurarea comisiilor investiţionale, în cazul „Mioara”, se ocupau viceminiştrii Industriei, membri ai Comisiei. Însă unele acte ne arată că, dimpotrivă, cei mai revoltaţi de „legăturile misterioase” dintre Tripăduş şi DP s-au arătat anume viceminiştrii Industriei. La 12 decembrie 2001, viceministrul Mihail Ştirban atenţiona DP că situaţia la „Mioara” s-a agravat brusc: au fost conservate fondurile fixe, materie primă nu s-a achiziţionat, se confecţionează articole din resturi de calitate joasă, pe care nu le cumpără nimeni, au fost închise două magazine de firmă, nu s-a investit niciun leu în tehnologii noi. „Pentru noi nu e clar în baza căror documente poate fi posibilă lichidarea unei întregi industrii, fără participarea ministerelor de ramură şi a Guvernului”, adăuga Ştirban. În 2002, viceministrul Vladimir Cravcenco semnala că situaţia la „Mioara” este una deplorabilă şi că investiţiile acceptate de DP n-au fost îndreptate la redresarea activităţii întreprinderii. La astfel de scrisori, DP se limita să răspundă că va lua neapărat măsurile cuvenite. Şi atât.
Un asemenea act de corupţie ar ridica scandaluri de proporţii în alte ţări, dar la noi totul a fost acoperit cu plapuma uitării. Ceea ce a urmat e un cutremurător subiect de thriller, cu infracţiuni mult mai grave. Citiţi TIMPUL de vineri.
