Asta s-a întâmplat demult, când organizaţia de proiectare în care activa Dumitru s-a desfiinţat. De atunci, bărbatul a tot încercat să-şi caute o nouă slujbă, dar fără succes. Mai întâi, cineva i-a promis că o să-l ia în Rusia, la construcţii, numai că trebuia să-şi plătească drumul şi el, în acel moment, nu avea bani nici de bilet. Apoi, un alt cunoscut l-a sfătuit să împrumute vreo câteva mii de euro, că-l duce el în Grecia, unde va câştiga bine şi îşi va întoarce datoria din primul salariu… Dar cine are 3000 de euro să-i dea lui Dumitru? Rudele mai înstărite s-au prefăcut a nu-l auzi, iar cele care, la fel ca şi el, abia leagă tei de curmei nu l-au putut ajuta cu nimic.
Ce-i drept, nici soţia nu-şi dorea ca el să plece peste mări şi ţări. „Chiar nu găseşti şi tu, ca alţi bărbaţi, un loc de muncă, oricât de prost plătit, în Moldova?”, începuse ea să protesteze de la o vreme. Dezbaterile pe această temă întotdeauna se terminau cu reproşuri: „Degeaba ai mai făcut universitatea!” sau „Gândeşte-te, ce le dai de mâncare copiilor”.
Când certurile din familia lor au ajuns la urechile mamei lui Dumitru, aceasta nu a stat prea mult pe gânduri. A scos din cămară geanta, în care cu ani în urmă îi ducea feciorului alimente la facultate, a umplut-o ochi cu cartofi, ceapă, morcovi şi ce a mai adunat ea toamna de prin grădină şi… s-a pornit la Chişinău – să stingă focul şi para din familie.
Sunt ani buni de când face naveta în fiecare săptămână. Nepoţii o iubesc şi o aşteaptă să sune la uşă. Se bucură şi nora, se bucură şi Dumitru. Iar bătrâna se roagă să-i mai dea Dumnezeu puteri…
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
