În timp ce corespondenții posturilor noastre naționale TV stau pe Kreshchatik (n.r. strada principală din Kiev), pentru a înregistra reportajele, ei sunt înconjurați de simpli kieveni care le cer să spună adevărul. Chiar așa și strigă-n cameră: „Spune adevărul!”. Chiar și așa, seara, mă sună prietenii din Kiev care mă întreabă cum e posibil să minți atât de inspirat, arătând oarecare alcoolici și boschetari stând în piață, și de ce eu nu fac nimic în privința aceasta.
„Dar ce se poate de făcut?” – le răspund, corespondenții au primit indicații în acest sens, sau mint din suflet. În același timp, prietenii mei, care au o atitudine bună față de Rusia și nu vor s-o piardă, îmi explică cu răbdare că, ucrainenii, care în mod normal iubesc televiziunea rusă, urmăresc această activitate și încep să vadă în Rusia – un dușman…
Eu răspund cu tăcere și merg să mă plimb pe Kreshchatik.
Văd o mulțime de oameni, drapeluri, politicieni de dreapta și de stânga, zone de alimentare, solicitări de „a sta pe poziții până nu ne vor lăsa în Europa”, ocuparea clădirilor, studenți, obraji și frunți pictate în culorile Ucrainei.
Și nici un cuvânt împotriva Rusiei. Înțelegeți? Nici măcar unul!
Iar dacă este, poate doar un poster cu mențiunea ei, care spune: „Rusia, lasă-ne!”.
Toată această „sărbătoare anti-rusească”, după cum o descriu corespondenții ruși evenimentele de la Kiev, este cea mai mare minciună, fiindcă națiunea ucraineană este descrisă ca fiind dușmanul Rusiei.
Însă realitatea este departe de „adevărul rusesc”! Pe Euromaidan nu găsești critică în adresa Rusiei, nici condamnarea lui Putin. Însă găsești întrebarea „De ce ai mințit?” adresată lui Ianukovici. „De ce ai promis că Acordul de Asociere va fi semnat?”
De ce nu ne-ai avertizat, cu timp înainte de Summit-ul de la Vilnius, că semnarea Acordului este categoric imposibilă, că situația economică din țară este catastrofală? De ce s-a întâmplat cu totul altceva: tratative infinite cu Vestul și Rusia, apoi au urmat zâmbete, șampanie, interviuri acordate celor mai importante posturi TV – și peste tot, încredințări despre vectorul european sigur al țării și că „dorințe poporului va fi îndeplinită”?
Drept rezultat – minciună.
Iar acum, când în Kiev clocotesc protestele, iar după pereții Radei avea loc lupta parlamentară pentru demisia conducerii, Ianukovici a plecat în China. Pentru o „vizită planificată”.
Mai sunt oare dubii că poporul s-a simțit ofensat de acest gest al președintelui, el fiind o nouă insultă, un gest de aroganță față de propria națiune?
Înțelegeți, ucrainenii nu sunt obișnuiți cu o astfel de atitudine. Ucraina nu este Rusia. Ea a trecut de Maidan și revoluția portocalie. Amintind aceste evenimente, vreau doar să accentuez faptul că ucrainenii s-au obișnuit să iasă în piață pentru a-și exprima opinia. Mai mult decât atât, ei s-au obișnuit că această opinie este luată în considerație. De aceea represiunea sângeroasă a protestatarilor de către forțele Berkut a revoltat foarte mult participanții din cadrul Euromaidan. Acesta a fost momentul în care ei și-au amintit de Rusia. Dar nu sens că ucrainenii au fost bătuți de OMON-ul rusesc, ci în sens că au observat în conducerea ucrainească mâna Rusiei – cu ignoranța sa și nedorința de a discuta cu poporul.
Nimic mai mult.
Dar iarăși, aceste evenimente au stârnit întrebări față de Ianukovici. De ce, atunci când oamenii pașnici au fost bătuți până la sânge, acesta tăcea și nu a ieșit să vorbească cu protestatarii?
De ce, mai târziu, a ieșit în fața lumii și, cu zâmbetul pe față, a spus că „aplaudă Maidanul”, iar pe agresori nu i-a dat afară de la posturi, și acum, când se hotărăște soarta Ucrainei, a plecat liniștit în Ucraina?
Ucraineanul nu înțelege o astfel de atitudine. Aceasta este mâna altei țări, crede el. Înțelegeți, eu nu vorbesc despre politică acum. Într-adevăr, Ucraina nu este Rusia și iată de ce. În Rusia, fiecare pas politic este o acțiune strategică, gândită de politologi, sunt planuri secrete ale Kremlinului sau Departamentul de Stat … La ucraineni totul este mai simplu, totul este sincer, chiar naiv. Desigur, și autoritățile ucrainești fac intrigi, opoziția se întâlnește în taină în vilele din suburbii, iar oligarhii fac pariuri în jocul politic. Dar poporul oricum rămâne cel mai important. Nu cel prorusesc, nici pro-Est, ci cel pro-ucrainesc.
Ei, ucrainenii, nu au pretenții față de nimeni, ei doar vor să se îndrepte treptat spre Est. Acest lucru poate să nu placă cuiva, dar ținând cu forța Ucraina, discreditează Rusia, astfel încât anume cu ea pe Ucraina o leagă tot ce este imperial și sovietic. Însă acest fapt este numit „mișcare în nicăieri”.
Poate că ei greșesc. Posibil. Dar ei au dreptul la greșeala lor.
Iar rușii aici sunt iubiți. La Euromaidan sunt foarte mulți cetățeni ruși: corespondenți, ruși care au venit să susțină revoluția, turiști care au venit să admire evenimentele ca pe un show. Cu ei se vorbește în rusă, prietenește, cu admirație pentru că au venit să susțină.
Ruși, cum au fost prietenii ucrainenilor, așa și au rămas. Și aveți încredere în jurnalistul, care a venit în Ucraina deja multe luni în urmă: ucraineanul este cel mai bun prieten al rusului, cel mai de încredere și devotat. Doar că este ucrainean, înțelegeți? El trăiește mai aproape de Europa, în venele lui curge sângele strămoșilor care practic nu au trecut prin sclavie, ci au fost căliți cu războaie europene.
Da, limba ucraineană seamănă cu rusa, dar este altă limbă. Da, istoria Ucrainei seamănă cu cea rusă, dar sunt deja 22 de ani de independență, de istorie ne-rusă. Poporul rus, se pare, de mult a înțeles acest lucru. Nu prea au înțeles autoritățile.
Iar acum, când scriu acest text, Rada nu a votat demisia guvernului Azarov. Votarea nu a reușit din cauza, cum se și aștepta, a partidului de la conducere și a comuniștilor lași.
Exact ca alegerile rusești, nu-i așa? Și cum rămâne cu lumea de pe străzi? Ei au o conducere care nu vrea să răspundă pentru sângele nevinovaților care s-a scurs, au o Radă care a refuzat să dea jos această conducere, un președinte care nu ia în considerare Maidanul și pleacă în China.
Acum mă veți întreba ce treabă are Rusia cu asta?
Explic: Rusia nu are nimic cu asta. La fel cum nu are nimic, Departamentul de Stat, Georgia, Zambia și pinguinii din Antarctica.
Atunci când încercăm să găsim un motiv ascuns pentru care au ieșit oamenii la Euromaidan, uităm de o îmbinare de cuvinte: „demnitate umană”. Noi doar ne-am obișnuit cu ideea că autoritățile, conducerea ne-o calcă în picioare. Chiar și așa au avut loc protestele de la Bolotnaia și Sahartova – când lumea nu a mai suportat minciunile în masă.
În Ucraina demnitatea umană este o normă de viață. „Шануймося, браття, бо ми того вартi” – este o zicală veche a cazacilor ucraineni, care se traduce cam așa: „Haideți să ne respectăm, fiindcă merităm acest lucru!”.
După această zicală și se conduce Maidanul. Iată de ce Rusia nu este Ucraina!
Tradaptare Ana Gherciu
Autor: Matvei Ganapolskii
Sursa: mk.ru
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
