Creștem Moldova

Posturile vacante s-au blocat în 3 august, începând (ca la Harms) cu data de 1 august. În schimb, guvernul promite mărirea pensiilor din ianuarie 2017. Nouă, alegătorilor, ne-ar fi convenit mai degrabă să blocheze posturi din 2017 și să mărească pensiile din 1 august. Dar, știm noi bine, e mai ușor de luat decât de dat.

Vă amintiți cu siguranță cum și-a convins guvernarea actuală electoratul: „Noi creștem Moldova”. Ei cresc moldovenii oprind angajările în sistemele de sănătate și educație. Rămânem cu doctorii pe care îi avem (buni, dar puțini).

Însă ce ne facem cu școlile din sate unde nu există profesor de română sau de matematică? Dacă școala nu poate angaja, înseamnă că va da catedra unui cadru didactic deja angajat. Să spunem că profesorul de matematică lipsă va fi suplinit de cel de istorie. Sau, să fim mai blânzi, de cel de fizică. Limba română o vor preda profesorii de limbă rusă, probabil. Să vedeți atunci ce moldoveni vom crește cu „sprijinul” guvernului!
Și, desigur, să uităm deocamdată de absolvenții care așteptau să devină medici rezidenți sau profesori și care, dacă până acum mai aveau îndoieli, vor trece în fugă Prutul să prindă un loc de muncă neblocat.

Prin această decizie tinerii vor rămâne fără serviciu, iar elevii vor rămâne fără profesori specializați. Dar cei care au permis ca Moldova să fie furată și să intre în criză vor face economii. Un profesor în minus, un ban în plus la buget. Raționamentul pare corect. Doar că nu e.

Avem vreo vină? Eu zic că da. Uitați-vă la noi! O mulțime de cetățeni sunt nefericiți că se repară drumurile. Se plâng că aici e spart, dincolo e spart, că nu apar șosele noi peste noapte și că țevile de la canalizare nu se regenerează ca ficatul. Noi am votat și vrem ca peste noapte Moldova să crească.

Și nu e destul. Cred că ați văzut cu toții cum se îmbulzesc orheienii să îl „salveze” pe săracul om bogat, unul dintre oligarhii Republicii Moldova. Se vede că Shor a mâncat ciolanul, dar a avut grijă să arunce oasele cetățenilor care acum, după cum face cel ce primește osul, sar să îl apere. Nu mai contează fraudele bancare, nu atâta vreme cât a făcut ceva pentru Orhei din fărâmele căzute de la masa lui.

Soluțiile guvernului, nemulțumirile greșit dirijate ale cetățenilor, pasiunile unora pentru oligarhii Moldovei, toate la un loc (și multe altele nespuse acum din lipsă de spațiu) mă fac să cred că nouă ne place cum trăim. Ne place să fim furați și mințiți atâta vreme cât există promisiuni: că se vor mări pensiile, că vom intra în Europa, că ei, guvernanții, vor crește Moldova. Tocmai de aceea preferăm să îl înjurăm pe Chirtoacă și să-l apărăm pe Shor, în loc să ieșim în stradă pentru salvarea sistemului de învățământ și a celui de sănătate.

E suficient să ne gândim la acest fapt: trăim într-o țară în care Chirtoacă e înjurat și Shor adulat. Nu e perfect Chirtoacă, nici vorbă, dar până la Shor e cale lungă. Poate (și spun poate doar din delicatețe) ne merităm soarta.