Conform articolului 103 (alineat 1) din Legea supremă, „guvernul își exercită mandatul până la data validării alegerilor pentru un nou parlament”. În cazul exprimării votului de neîncredere de către parlament (articolul 103, alineat 2), guvernul funcționează până la depunerea jurământului de către membrii noului guvern. Învestirea noului guvern se face conform articolului 98 din Constituție: „după consultarea fracțiunilor parlamentare, președintele RM desemnează un candidat la funcția de prim-ministru. Conform acestui articol (alineat 2), „candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere în termen de 15 zile de la desemnare votul de încredere al parlamentului. Dacă din două încercări nu se reușește învestirea noului cabinet de miniștri, N. Timofti dizolvă parlamentul și se organizează alegeri anticipate.

Președintele Timofti e „omul lui Filat”?

Întrebarea e cât se poate de firească în contextul politic actual de la Chișinău când fiecare politician, ziarist, instituție de presă se presupune a fi „a cuiva”. Precizarea e foarte importantă în cazul șefului statului, deoarece în actuala criză el devine o figură foarte importantă și influentă pe tabla de șah a politicului. Independența politică a lui N. Timofti poate contribui în mod decisiv la dezamorsarea crizei și invers. Liderul PL, M. Ghimpu, a sugerat în termeni duri și ultimativi care pot fi consecințele implicării lui Timofti în direcția unei părți. Deocamdată, nu avem motive să-l suspectăm pe șeful statului că ar fi „al cuiva” și continuăm să credem că N. Timofti nu e „omul lui Filat”, ci e al Constituției. Conform Constituției, șeful statului numește un candidat la funcția de premier „după consultarea fracțiunilor parlamentare”. Parcă totul e foarte clar, dar ceva, totuși, nu e clar.

Care partid are cele mai multe mandate?

 AIE nu mai există nici de jure, nici de facto. Guvernul a fost demis și totul trebuie să se reia de la zero, conform Constituției. Zilele acestea s-a bătut multă monedă pe faptul că partidul care are dreptul de a-și înainta candidatura premierului îl are PLDM, „partidul cu cele mai multe mandate” în parlament. Aici mi se pare că apare „o mică” problemă. Dacă Alianța nu mai există – iar ea cu adevărat nu mai există! -, atunci partidul cu cele mai multe mandate este PCRM, de unde reiese că șeful statului ar trebui să numească candidatura noului premier consultând, în primul rând, fracțiunea parlamentară a comuniștilor. Până astăzi, toți se comportă, inclusiv președintele Timofti, astfel de parcă această fracțiune nici nu ar exista. Această „logică politică” a funcționat până la destrămarea AIE-2, ea însă nu mai poate funcționa după dispariția Alianței. Place cuiva sau nu, dar ca președinte al tuturor, nu doar al fostei Alianțe, N. Timofti nu poate „scoate din listă” acest partid, care reprezintă nu extratereștri, dar cetățeni ai acestei țări. E altă problemă dacă va dori sau nu fracțiunea PCRM să își înainteze candidatura proprie la funcția de premier sau va insista în continuare asupra anticipatelor. Astfel, să fim corecți: PLDM are „cele mai multe mandate„ doar în cadrul Alianței. Dacă Alianța nu mai există, partidul care are cele mai multe mandate e PCRM. Sunt sigur că președintele Timofti înțelege perfect acest lucru.

Cine, totuși, a distrus AIE-2?

Ministrul de Externe Iurie Leancă declara recent la un post TV că „e antistatal să iei decizia de moţiune de cenzură atunci când suntem pe ultima sută de metri a negocierilor și că să pui sub incertitudine toate realizările este o lovitură puternică sub centură”. Împărtășesc și eu sută la sută acest punct de vedere. Haideți însă să ne lămurim cine a făcut acest „gest antistatal”? Cele două tabere aflate în război dau răspunsuri diametral opuse la respectiva întrebare. Iurie Leancă înţelege mai bine ca spiridușii cu cercei în urechi de la etajul 6 al guvernului că denunţarea Acordului AIE înseamnă demisia automată a guvernului, iar votul din 5 martie din parlament a fost o consecinţă logică a dispariţiei suportului juridic pe care se baza AIE. Prin urmare, atunci când V. Filat anunța solemn la 13 februarie aşa-zisa „ieşire din Acord”, el, cu mâna lui, aprindea lumânarea la capul actualei guvernări.

Pe cine a consultat Filat înainte de a „ieşi din Acord”?

Presei i-a scăpat un detaliu foarte curios. De ce Filat, anunțând că denunţă Acordul AIE, a folosit expresia deocheată „ieşirea din Acord”? În istoria modernă a RM această expresie calchiată din limba rusă a fost folosită o singură dată de V. Voronin. După ce CEDO a obligat guvernul să înregistreze Mitropolia Basarabiei, acesta ameninţa cu „ieşirea din hotărârea CEDO”. Și atunci ne întrebam ce înseamnă asta: refuzul de a executa o hotărâre CEDO sau denunţarea de către guvern a Convenţiei Europene? Nu știm cine l-a sfătuit pe Filat să facă uz de această expresie, un lucru însă e cert: Filat nu a consultat denunţarea Acordului AIE nici cu partenerii de Alianță, nici cu șeful statului, nici cu propriul partid, nici cu partenerii europeni. Convingerea mea e că dacă înainte de 13 februarie Filat consulta și asculta și aceste voci, nu doar pe cele de la etajul 6 al guvernului, „ieșirea din Acord” nu se producea și, logic, nu ar fi urmat nici demisia guvernului.

Cine e vinovat: mâna Moscovei sau rânza lui Filat?

Scriam săptămâna trecută că nu sunt de acord cu cei care afirmă că criza politică de la Chișinău e provocată de Kremlin, fiind convins că mai degrabă e vorba de orgoliile bolnave ale politicienilor moldoveni. Acest punct de vedere e împărtășit și de P. Bogatu de la Jurnal Trust Media ale cărui editoriale din Jurnal de Chișinău sunt preluate de Jurnal TV, Jurnal md., Vocea Basarabiei și alte instituții media apropiate fostului premier Filat. Recent, acesta recunoștea că „premierul a gafat enorm cu denunţarea acordului AIE” și că a fost „o exagerare” când s-a avansat ideea implicării FSB din Rusia în evenimentele de la Chișinău. Colegul nostru puncta foarte corect că „la Chişinău, Rusia n-are nevoie de agenţi secreţi şi nu trebuie să facă risipă de mijloace financiare. La noi lucrurile merg de la sine. Călăreţii fără cap ai politicii moldave dau apă la moara Moscovei fără ca Putin să cheltuiască măcar o copeică”.
Concluzia e una: chiar Kremlinul nu e implicat în demisia lui Filat, ceea ce a făcut Filat pe 13 februarie nu a putut să nu placă foarte mult Moscovei.

Dacă Filat nu e înger, atunci ce e?

Chiar și cei din presa lui Filat recunosc că „Filat are multe carențe”, că „nici Filat nu este înger”. Cei care ne acuză pe noi că am avea „obsesia lui Filat” procedează într-un fel foarte „original”. Ca să simuleze „imparțialitatea”, recurg la un truc, foarte primitiv, de altfel. Ei pornesc de la o constatare generală că „bineînțeles, nici Filat nu e înger sau ușă de biserică”, dar se opresc aici și încep a-i măcelări pe Lupu, Ghimpu şi Plahotniuc. Dacă acești analiști sunt cu adevărat independenți și imparțiali, ar trebui să descifreze punct cu punct constatarea. Dacă „Filat nu e înger”, atunci ce e? În caz contrar, afișata lor imparțialitate este o formă cinică de manipulare a opiniei publice. Lucrurile sunt dureros de simple: Filat este creația nomenclaturii agrariene și interfrontiste a lui Lucinschi, Lupu și Plahotniuc – creația nomenclaturii comuniste a lui Voronin. Doar M. Ghimpu vine din mișcarea de eliberare națională. Nu explică oare totul acest fapt?

Alianța mai poate fi refăcută?

Îl voi cita din nou pe I. Leancă. La aceeași emisiune TV, el se arăta convins că „Alianţa poate fi refăcută, că e foarte important să ne aşezăm la masa de negocieri, să revenim la calm şi raţiune, să gândim la rece”. Și în acest caz, împărtășesc sută la sută opinia ministrului de Externe Leancă. Subsemnez și eu opiniei acestuia că „următorul acord al Alianţei trebuie să servească drept platformă pentru a soluţiona toate problemele și că incertitudinea care a revenit pune sub semnul întrebării realizarea proiectelor pe care le-am început”. La opinia ministrului că „toată lumea, toţi partenerii europeni care au investit în noi dezinteresat, financiar şi politic, îşi doresc să finalizăm acest parcurs european”, eu aș mai adăuga un lucru: parcursul european este singurul care corespunde intereselor naționale ale moldovenilor.

Cine poate reface fosta Alianță?

Alianța poate fi refăcută de cel care a spart-o. Săptămâna trecută, în editorialul dedicat demisiei lui Filat, rugam să se rețină avertismentul lui Dodon despre aceea că viitoarea guvernare va fi una de stânga. Dacă se ajunge la anticipate, asta se va întâmpla. Realizăm noi oare până la capăt ce va însemna asta pentru viitorul Moldovei!? Dacă acum cei trei lideri ai fostei Alianțe se mai pot așeza la masa tratativelor, după un mizerabil război acest lucru nu va mai fi posibil. Acum totul depinde de PLDM, iar Filat are ocazia (poate, ultima) să ne demonstreze la ce ține mai mult – la această țară sau la funcția de prim-ministru.