Cruzimea prin care trec părinții din Moldova care-și pierd copiii. „Ușa la morgă era deschisă, am intrat și l-am văzut desfăcut…”
Și nici oamenii. Iar greșelile și erorile încă se ascund, se mușamalizează. Și se tac. De parcă n-ar fi existat. Polina și Ștefan încă se mai poticnesc de lacrimi și-și coboară privirile consumați de durere atunci când trebuie să vorbească despre Ionuț, al doilea lor copil pe care l-au pierdut acum un an. Cruzimea din sistemul medical cu care s-au confruntat au făcut pierderea și mai insuportabilă. Indiferența, lipsurile, mita i-au făcut să urască sistemul medical. Au și de ce.
Ionuț avea doar patru luni când a decedat. Mama lui, Polina Nițî, povestește că părea o banală răceală. Doctorul de familie a asigurat-o de fiecare dată că totul va fi bine – să-i dea sirop și să-i facă frecție.
„Ionuț a răcit de bronșită. Ne-am adresat la medic, ne-au spus că are o bronșită simplă. Mi-o dat tratament acasă, după aceea m-am dus din nou la ea, el nu putea scuipa, nu putea face nimic, se auzea ceva în gât. M-am dus din nou la ea și mi-a spus să-i dau sirop și el o să-și revină”, mărturisește femeia.
Încălzire cu pături și cu … sticle
Când copilul nu mai putea respira, Polina s-a alarmat. „Pe 3 noiembrie o încetat să mănânce piept. Eu am sunat, m-am adresat la dânsa. I-a pus o injecție, el a adormit. După ce s-a trezit a început să-și piardă răsuflarea. Am sunat-o pe ea, ea a spus să chem ambulanța și să mă duc la Orhei”.
Prima traumă pe care au primit-o părinții lui Ionuț a fost la spitalul din Orhei. Deși fiul lor se sufoca, medicii au decis să se ocupe mai întâi de completarea hârtiilor de internare. În reanimare nu se încălzea pe timp de noapte. Și pentru că era atât de frig, copilul lor trebuia învelit cu pături și încălzit cu sticle cu apă caldă. „Ne-o pus în palată cu doi oameni bolnavi, acolo era foarte rece. O femeie mai vârstă s-a apropiat și o spus că dați să-l învelim cu pături că e foarte frig și să-i mai punem un pleduț și niște sticle cu apă caldă”.
Polina spune că o noapte întreagă fiul lor nu a primit nici măcar perfuzii, deoarece asistentele medicale nu reușeau să-i seteze cateterul. Ea își amintește că o durea fiecare împunsătură de ac, așa că a fost scoasă afară din salon.
Abia a doua zi dimineață, șeful secției a înțeles că starea copilului era atât de gravă, încât medicii de aici nu mai puteau face nimic. A fost chemată o ambulanță, care a ajuns însă în patru ore. E greu de imaginat, având în vedere că din satul Peresecina din Orhei până la Chișinău sunt aproximativ 20 de kilometri.
„Am văzut că o început să scoată oamenii de-acolo, să pună condiționer, să pună căldură. Am întrebat ce s-o întâmplat. O spus că o chemat urgența de la Chișinău, că ei nu pot să facă nimic, pentru că este foarte grav”, își amintește Polina.
Continuarea o găsiți pe e-sănătate.
