Anterior, conflictul din Transnistria s-a aflat pe agenda discuţiilor dintre Angela Merkel, Sarkozy şi Dmitrii Medvedev la Deauville(octombrie 2010), prilej cu care preşedintele rus a afirmat "Cred că avem şanse bune să reluăm acest proces şi să obţinem un rezultat. Rusia va contribui la aceasta, dar aş vrea să atrag atenţia că succesul depinde nu numai de Rusia. Succesul depinde şi de poziţia Moldovei, ceea ce este fără îndoială lucrul cel mai important, depinde de poziţia Transnistriei, depinde de poziţia României, depinde de poziţia Uniunii Europene.
Soluţia menţinerii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi a retragerii Armatei a IV-a este promovată de toţi actorii implicaţi în negocieri (Rusia, Ucraina, RM şi OSCE din poziţia de negociatori şi UE, SUA-cu statut de observatori) cu excepţia regimului separatist de la Tiraspol.
Dacă pentru prima dată după conflictul din 1992, Rusia va dori să soluţioneze acest conflict, situaţia post-conflict din Republica Moldova şi Europa necesită răspunsuri la întrebările: Ce se va întâmpla în politica internă şi externă a Republicii Moldova după reintegrarea teritorială? Cum ar arăta Republica Moldova fără Transnistria? De ce s-a preferat menţinerea integrităţii statale a Republicii Moldova şi recrearea unei configuraţii teritoriale inventate de Stalin? Răspunsul la aceste întrebări este condiţionat de o a treia:
Ce este, în prezent, Transnistria?
De facto, Republica Moldoveneasca Nistreană (cum este numită Transnistria de regimul Smirnov) funcţionează ca un stat: are un teritoriu delimitat de aproximativ 5 mii km pătraţi, o populaţie nu mai mare decât a unui judeţ din Romania (aprox. 500 mii locuitori) şi, cel mai important, un ansamblu birocratic şi instuţional construit după structura clasică a statului modern în cei 20 de ani de la destrămarea URSS. Dupa cum susţine istoria oficială a regimului de la Tiraspol, exista şi o naţiune transnistreană, evident diferită de cea moldovenească creată pentru a justifica pretenţiile de independenţă ale regiumului Smirnov.
Pentru a exista ca stat îi lipsesc două atributii esenţiale: sustenabilitatea economică deplină (adesea bugetul de la Tiraspol a primit fonduri din Federaţia Rusă) şi recunoaşterea altor state.
Transnistria este considerată gaura neagră a Europei. La Râbniţa şi Tiraspol se află depozite de arme şi muniţii nesecurizate ale URSS. Regimul politic semiopac înseamnă corupţie, trafic de arme, mandatul lung de aproape 20 ani al preşedintelui şi practicile sovietice adaptate la capitalism.
În prezent, importanţa Transnistriei pentru Republica Moldova este mai mult simbolică: realizarea unui mare obiectiv naţional – reintegrarea statului moldovenesc anunţat ca atare de fiecare guvernare de dupa 1991. Economic, chiar dacă în perioada URSS, Transnistria a fost partea industrializată a RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenescă), în prezent nu mai valoreaza nimic pentru că Tiraspolul nu a investit, preferând conservarea moştenirii sovietice.
Cum ar arăta Republica Moldova cu Transnistria reintegrată de facto în componenţa sa?
Soluţionarea confictului transnistrean prin menţinerea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova ar însemna, în primul rând, consolidarea poziţiei politice fragile a AIE2 (creată după îndelungi negocieri) în raport cu opoziţia reprezentată de PCRM. Comuniştii ar fi slăbiţi la maxim şi nu ar putea justifica neîndeplinirea obiectivului naţional în cei opt ani în care s-a aflat la guvernare. În relaţia actualei guvernari cu electoratul moldovenesc, o eventuală reuşită nu ar aduce în mod decisiv reorientarea voturilor date PCRM, populaţia sărăcită timp de 20 de ani fiind interesată mai mult de reformele economice şi creşterea bunăstării decât de oficializarea relaţiei cu un teritoriu şi mai sarac. Pentru oamenii de rând cu rude emigrante de nevoie în Occident sau cu un salariu mediu de 150 euro obiectivele naţionale ale clasei politice nu contează.
Cum ar arăta Republica Moldova fără Transnistria?
Crearea unui stat dupa configuraţia teritorială inventată de Stalin în 1924, nu este, în mod sigur o solutie morală pentru Occident. Dar, pentru că politica nu ţine cont de regulile moralei, dupa cum susţinea celebrul teoretician al relaţiilor internaţionale, Hans J. Morgenthau, pentru conflictul din Transnitria a fost aleasa soluţia mai avantajoasa în practica.
Ieşirea de iure a Transnistriei din componenţa Republicii Moldova ar însemna, în primul rând, o lovitură puternică pentru orice configuraţie de putere de la Chişinău şi în al doilea rând ar oferi mult aşteptatul atu pentru comunişti, care ar zdruncina sau destrăma AIE.
Pentru aliatul european al Republicii Moldova, Transnistria ar deveni o problemă şi mai mare decât este în prezent: sustenabilitatea unui mic stat independent este pusă sub semnul întrebării fără sprijinul Rusiei, interesată de supravieţuirea regimului Smirnov doar dacă poate slăbi cu ajutorul lui Chişinaul. Întoarcerea Transnistriei în componenţa teritorială a Ucrainei, careia i-a aparţinut până la Stalin, nu ar fi lipsită de probleme deoarece Kievul nu a revendicat-o, în mod oficial, niciodată după 1991 şi ar crea dificultăţi în procesul de asimilare pentru un stat veşnic confruntat cu probleme economice precum cel ucrainean. Pe de altă parte, menţinerea Transnistriei în componenţa Republicii Moldova poate asigura stabilitatea politică la Chişinău şi un partener de negocieri cordial pentru UE. Înlăturarea regimului Smirnov şi a practicilor politice şi economice obscure perpetuate de acesta ar consolida securitatea la frontierele UE.
Continuarea articolului citeşte AICI.
Ileana Racheru, contributors.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
