Satele din Republica Moldova n-au dus niciodată lipsă de culoare, nici vara, nici iarna. Tradiția de a zugrăvi poarta, gardul și pereții casei s-a născut la sat, ca toate celelalte, vorba lui Lucian Blaga. Verde, albastru, maro, galben, negru sunt cele mai răspândite culori în țară. Dar de ce și cum a apărut această tradiție?

Sineală sau ce aveau la îndemână

„Să ne amintim de vestitele biserici de pe vremea lui Petru Rareș, majoritatea intrate în lista UNESCO. Așa cum astăzi avem diferite feluri de răspândire a noutăților, pe timpuri, tocmai pictarea pe exterior a bisericilor moldovenești avea acest rol. Pereții bisericilor moldovenești propagau ideile principale, de susținere a patriotismului, apărarea țării, iar tema antiotomană era foarte pregnantă”, explică arhitectul Eugen Bâzgan.
În același timp, modele de căsuțe ale culturii Cucuteni au decoruri pe exterior, care reflectau realitatea de atunci. Acele decoruri apotropaice existau pentru a apăra casa de forțele răului. În secolul al XIX-lea se observă deja decoruri și diferite motive. „Deci, acele vestite biserici au menținut interesul oamenilor de a-și decora casele. La început predominau culorile care puteau fi obținute din materiale naturale. Culoarea ocru (galbenă-brună) se producea, la scară industrială, la Mateuți, r-nul Rezina în secolul XIX”, povestește arhitectul.

Cu timpul a început să fie folosită culoarea albastru sau indigo, care a existat mereu, însă era foarte scumpă și era utilizată doar la vopsirea covoarelor sau hainelor. Odată cu apariția unor fabrici care produceau pe cale industrială anumite culori, unele dintre ele au început a fi întrebuințate pe scară largă și în spațiul nostru. Este vorba de sineala care se găsește în fiecare gospodărie țărănească. Acum aceasta este dizolvată în var, însă anterior, sineala era folosită în formă pură pentru a vopsi casele pe exterior, ceea ce oferea pereților culoarea indigo. „Nu există o simbolistică, oamenii nu aveau alegere mare de culori. Istoria arată că populația pruto-nistreană locuia mai mult la sate, oamenii trăiau rău. Ei își construiau case modeste și le vopseau cu materialele pe care le aveau la îndemână”, explică Ludmila Fulea, cercetător științific din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Kitsch și diversitate

În anii 60-70, când au apărut vopselele de email, structura caselor s-a schimbat. Ele erau construite din cotileț și tencuite cu ciment. Astfel, în zona de sud-est a țării se dădea preferință culorilor verde și galben-închis. La nord se observă alte tendințe: galben spre ocru, uneori intercalat cu roșu sau albastru, „pentru a mai înviora spațiul care este dominat de vreme posomorâtă”.

„Întâmplător sau nu, după diversitate de culori, au apărut acoperișuri albastru-închis sau deschis al bisericilor. Ultima tendință este de a instala acoperișuri de culoarea aurului, care denaturează arhitectura bisericilor. Pe cât de departe se va merge, nu știu”, zice Bâzgan. Verdele este o culoare care s-a stabilit în spațiul basarabean, în decursul secolului al XIX-lea, în special, urmând acoperișurile bisericilor din orașele mari care se făceau cu tablă de cupru. Întrucât această tablă este costisitoare, producătorii de vopsea au început vânzarea uneia care imita foarte bine acel verzui de cupru. Conform arhitectului, toate aceste tendințe s-au născut din dorința de a imita luxul din alte țări.

„Ultimii 10-20 de ani, se observă o nouă cromatică. Materialele sunt altele și se dă preferință culorilor pastelate. Totuși, am observat foarte multe case zugrăvite cu o culoare adusă din Polonia – un violet, care, după mine, dorește să imite acel indigo, însă nu este acea culoare nobilă”, spune Eugen Bâzgan. Alexandru Căpățână, un tânăr arhitect, spune că basarabenii rareori au încredere în sfaturile specialiștilor și aleg culori aprinse sau nepotrivite vecinătății sau arhitecturii clădirii. „Se acordă preferință culorilor verde-aprins, roz, albastru-deschis. Moldovenii nu au gusturi estetice dezvoltate”, adaugă el. De aceeași părere este și Ludmila Fulea, menționând că locuințele vopsite în culori diferite nu sunt tradiționale și sunt kitsch.