O sursă prețioasă de informații cu privire la împrejurările în care s-a stins Iuliu Maniu sunt memoriile prietenului său, cardinalul Iuliu Hossu, episcop greco-catolic și care a împărțit la Sighet suferința cu liderul PNȚ care fusese avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj. Paginile cutremurătoare, care descriu sălbăticia comuniștilor, arată cât de cumplit a fost răul făcut românilor de ciuma roșie. Memoriile lui Iuliu Hossu au fost publicate la Editura Viața Creștină din Cluj, sub titlul “Credința noastră este viața noastră“. Iuliu Hossu descrie cum, după o întemnițare de doi ani, episcopii greco-catolici arestați pentru că refuzaseră să accepte pactul cu Satana marxistă au fost duși la Sighetu Marmației. Acolo, călăul Vasile Ciolpan, directorul închisorii, i-a întâmpinat cu cuvintele “Să băgăm bivolii la grajd“. Iuliu Hossu descrie cu lux de amănunte modul în care era tratat Iuliu Maniu în infernul de la Sighet.
“Pogoneanu, pe vremuri în Ministerul de Externe, fiind paralizat, era dus la baie cu căruciorul; îl auzeam strigând, căci îl batjocoreau ducându-l, încercând să-l răstoarne; marele Iuliu Maniu, fiind slăbit în timpul din urmă, era dus cu targa la baie, poate anume să se îmbolnăvească; în tot cazul, nu din excesivă grijă față față de dânsul; fostul ministru Potârcă, cu o zi înainte de moarte, era silit să meargă la baie“, scrie Iuliu Hossu. Primul cardinal român din istorie era silit să muncească la tăiatul lemnelor. “Așa m-a văzut odată profesorul Iuliu Moldovan, purtând în spate joagărul (poate l-a ascuțit în celulă bunul Vezoc, care se pricepea la așa ceva), și i-a spus, după ieșirea de la Sighet, fratelui meu Vasile de la Cluj, că I se părea că duc crucea în spate (…) În celula lui Iuliu Maniu erau vreo 6-7 inși; stăteau cu fereastra deschisă, unul stătea îndosit după fereastră, să nu fie văzut de soldatul de pe turela de pe creasta zidului, și așa, trecând pe sub fereastră, șopteam: «Episcopul Hossu, președintelui (n.r. – Iuliu Maniu era președintele PNȚ) și soților binecuvântare»; și așa de mai multe ori“, scria Iuliu Hossu.
Batista cu care a fost șters Iuliu Maniu se sudoarea morții se află la Londra
În ceasul morții, gardienii bolșevici de la Sighetu Marmației i-au permis fostului redactor-șef al ziarului PNȚ, Dreptatea, Nicolae Carandino, să îl ajute pe Iuliu Maniu. Nicolae Carandino i-a șters fruntea lui Iuliu Maniu cu o batistă, pe care a păstrat-o ca pe o relicvă sfântă. Ulterior, după eliberare, Nicolae Carandino i-a dăruit această batistă lui Ionel Pop, fost membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fost președinte al Camerei Deputaților, strănepot al lui Simion Bărnuțiu și nepot al lui Iuliu Maniu.
Batista i-a fost dăruită apoi unui alt nepot al lui Iuliu Maniu, practic, un nepot prin alianță, marele om politic Ion Rațiu, fostul candidat al PNȚCD la Președinția României în anul 1990. “Nu știu prin ce concurs de împrejurări această batistă a ajuns în posesia tatălui meu“, mărturisește fiul lui Ion Rațiu, Nicolae Rațiu. Această batistă, împreună cu plicul de hârtie în care a fost păstrată de către Ionel Pop, a fost înrămată și este păstrată la Centrul Cultural Român din Londra. Batista este proprietatea Rațiu Family Foundation și poate fi văzută la sediul Centrului creat de familia Rațiu, în Manchester Square din capitala Marii Britanii.
Cine a fost Iuliu Maniu
Iuliu Maniu s-a născut în anul 1873 în satul sălăjean Bădăcin. Tatăl său, Ioan Maniu, era fiul Elenei Bărnuțiu, sora marelui luptător pașoptist Simion Bărnuțiu. Ioan Maniu a crescut în casa unchiului său. El s-a căsătorit cu fiica vicarului greco-catolic Demetriu Coroianu, Clara. Aceasta era sora redactorului Memorandumului din 1892, Iuliu Coroianu. El care a fost căsătorit, la rândul său, cu Dorina Rațiu, fiica lui Ioan Rațiu, conducătorul Partidului Național Român din Transilvania și șeful mișcării memorandiste.
Iuliu Maniu a urmat cursurile școlii primare din Blaj, apoi pe cele ale Liceului Calvin din Zalău. El a urmat studii de Drept la Cluj, Budapesta și Viena și a devenit doctor în Drept, la fel ca și tatăl său. Întors în Transilvania, el s-a stabilit la Blaj, unde a devenit avocatul Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, din anul 1898 până în anul 1915. În paralel, Iuliu Maniu a fost ales președinte al Societății Academice “Petru Maior“ și, la doar 24 de ani, a devenit membru în conducerea Partidului Național Român. În anul 1906, el a fost ales deputat în Parlamentul din Budapesta din partea circumpscripției Vințu de Jos. În contextul în care Iuliu Maniu a refuzat să semneze un angajament de credință față de Austro-Ungaria, după izbucnirea Primului Război Mondial, el a fost înrolat în armata imperială și trimis să lupte pe frontul din Italia, deși, în calitate de avocat al Mitropoliei, era scutit de încorporare.
În anul 1918, în contextul destrămării Imperiului Austro-Ungar, Iuliu Maniu a dezertat de pe front și a revenit în Transilvania. În toamna lui 1918, el a plecat la Viena, unde, cu ajutorul generalului-baron Ioan Boeriu, a reorganizat militarii români din armata austro-ungară, care au format Marele Sfat Militar Român. În toamna acelui an, militarii comandați de Iuliu Maniu rămăseseră singura forță organizată din Viena, capabilă să se opună încercărilor de bolșevizare. Cu acordul noilor autorități austriece și cehoslovace, soldații români au ocupat Viena și Praga. După restabilirea ordinii, Iuliu Maniu i-a îmbarcat pe militarii români și a pornit, cu ajutorul trenurilor militare, spre Transilvania.
A ajuns la Arad în noiembrie 1918, când erau în toi tratativele dintre reprezentanții românilor ardeleni și ministrul minorităților din Ungaria, Oszkar Jaszi, care încerca să îi convingă pe românii ardeleni să accepte o soluție federalistă, care să păstreze Transilvania alături de Ungaria. Iuliu Maniu a pus capăt acestor tratative, apoi s-a implicat în organizarea Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.
Iuliu Maniu a făcut parte din conducerea Marii Adunări Naționale, apoi, în data de 2 decembrie, a fost ales președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, care urma să gestioneze administrația provinciei până la deplina sa integrare administrativă în Regatul României. Iuliu Maniu a deținut, în paralel, și portofoliul de ministru de Interne în cadrul Consiliului Dirigent.
Activitatea Consiliului Dirigent a fost brutal întreruptă la 4 aprilie 1920, prin decizia Guvernului de la București, condus de generalul Alexandru Averescu, un erou al Primului Război Mondial, însă un politician total neinspirat. Printre altele, el a ordonat retragerea armatei române la sud de Tisa și a abandonat astfel Cehoslovaciei teritoriul românesc al Maramureșului istoric.
În acest context, Iuliu Maniu a decis să transforme partidul său dintr-o forță politică regională într-una de anvergură națională. În anul 1926, el a unit PNR cu Partidul Țărănesc, condus de Ion Mihalache, cel care avea să devină unul dintre cei mai fideli prieteni ai săi.
Ulterior, cu noul PNȚ au fuzionat și alte formațiuni politice, precum Partidul Conservator Democrat, fondat de Take Ionescu, precum și Partidul Național Democrat, condus de Nicolae Iorga, sau Partidul Țărănesc din Basarabia, condus de Constantin Stere. Iuliu Maniu a fost președinte al PNȚ între 1926 – 1933 și 1937 – 1947.
Astfel, Iuliu Maniu a format o forță capabilă să învingă în 1928, monopolul politic instaurat de PNL. Iuliu Maniu a devenit de trei ori prim-ministru al României, însă mandatul său a fost zguduit de Marea Criză Economică din 1929 – 1933. El a acceptat în acest context întoarcerea în țară a celui care avea să devină Regele Carol al II-lea și care l-a “răsplătit“ pe Iuliu Maniu prin încurajarea a numeroase dizidențe care au slăbit forța PNȚ, precum cea a dr. Nicolae Lupu sau cea a dr. Alexandru Vaida-Voevod.
Iuliu Maniu a devenit, astfel, cea mai puternică voce a Opoziției față de Regele Carol al II-lea, care a instaurat, în anul 1938, un regim autoritar. De asemenea, el a fost liderul Opoziției față de regimul legionar, apoi față de dictatura militară a lui Ion Antonescu.
Marele om politic s-a numărat printre cei care au pus la cale lovitura de stat din 23 August 1944, în care meritul principal i-a revenit Regelui Mihai I. El s-a opus comunizării țării, începută prin instalarea Guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, la presiunea sovieticilor. Iuliu Maniu a condus PNȚ la victoria zdrobitoare obținută în alegerile din 19 noiembrie 1946, care, însă, au fost falsificate de către comuniști.
PNȚ a fost interzis, iar Iuliu Maniu a fost arestat în 14 iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău. Este vorba de un complot pus la cale de comuniști. O parte dintre liderii PNȚ, inclusiv Ion Mihalache, au fost îndemnați să evadeze din România cu ajutorul unui avion, pentru a forma un Guvern în exil. Au fost însă arestați.
Iuliu Maniu a fost acuzat de înaltă trădare. Procesul politic care i-a fost înscenat a început la 29 octombrie 1947 și s-a încheiat la 11 noiembrie 1947. El a fost condamnat la închisoare pe viață.
Inițial, a fost închis în Penitenciarul Galați. Apoi, în 1951, împreună cu Ion Mihalache și cu alți fruntași țărăniști, a fost transferat în temnița de la Sighetu Marmației, locul unde bolșevicii au exterminat o mare parte a elitei României interbelice. Bolnav și flămând, Iuliu Maniu s-a stins din viață la 5 februarie 1953. Probabil, trupul său a fost îngropat în Cimitirul Săracilor, pe malul înghețat al Tisei.
Iuliu Maniu, inspirator pentru tinerii de azi
Iuliu Maniu continuă însă să fie inspirator al tinerilor de azi, spune Valentin Lungu, copreședinte al Alianței Naționale pentru Res-taurarea Monarhiei. „Din păcate multe din problemele României de acum 100 ani au redevenit actuale. Din păcate azi nu mai avem statura oamenilor politici de acum un secol. La fel este și cazul lui Iuliu Maniu, care a fost trimis la Viena să negocieze pentru românii din Transilvania, pregătind viitoarea unire care urma să întregească România sub coroana Regelui Ferdinand, terminând astfel munca începută de Regele Carol I pentru recunoașterea românilor și a României în contextul geopolitic de atunci. Vorbele lui Iuliu Maniu cred că sunt și azi valabile: «Privim în înfăptuirea unității noastre naționale ca la un triumf al libertății românești». Consider că și azi, ca și atunci, că un triumf al societății romanești ar fi Unirea sub actuala Coroană Română. Incapacitatea politicienilor români și a diplomaților de astăzi a dus la această poziție de rangul doi în cadrul Uniunii Europene și la dezechilibrele funcționale ale statului la nivel intern. Avem nevoie de modele ca Maniu și ca Regele Ferdinand pentru a începe reformarea societății și a statului român de astăzi. Cred că singura soluție pentru România este monarhia ca formă de guvernământ, servită de oameni politici curați și patrioți“, a spus Valentin Lungu.
sursa: romanialibera.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
