Cum se fac stirile de top
Ziarele online si portalurile de stiri se fac pentru omul grabit. Sta acest om grabit in holul unui hotel, intr-o gara sau aeroport, in avion sau in tren si vrea sa afle ce s-a mai intamplat nou in tara sa ori in lume. Deschide pagina web si incepe a „frunzari” stirile. Bineinteles, importanta si noutatea stirii o stabileste dupa titlu. Un titlu obisnuit, fara „intriga”, nu te incita la lectura stirii.
Omul grabit citeste doar stirile cu titluri „incitante”. De exemplu, o stire cu titlul „Primarul general Chirtoaca si porumbeii” nu va atrage multi cititori grabiti; in schimb alt titlu – ca, de exemplu, „Porumbeii s-au gainatat pe primarul general Chirtoaca” – va fi citit, cu siguranta, chiar daca utilizatorul grabit risca sa scape trenul sau avionul.
Odata cu aparitia Internetului – implicit, a presei electronice – s-a modificat si conceptul traditional de stire de presa. Pana la Internet o stire buna presupunea respectarea unei structuri si raspunsul obligatoriu la cele cateva intrebari sacramentale: cine, ce, unde, cand, cum, de ce? Plus, bineinteles, prezenta – de asemenea, obligatorie – a surselor! La toate acestea se mai adauga cunoasterea gramaticii si anumite abilitati stilistice. Astazi, lucrurile s-au schimbat si in presa de pe Internet nu mai conteaza structura stirii, sursele, gramatica, ci doar operativitatea si titlul. Principalul e sa dai primul stirea si – la fel de important – sa-i gasesti un titlu bun (intrigant, haios). Practica demonstreaza ca respectarea acestor doua conditii garanteaza succesul stirii. „Succesul” in cazul dat e asigurat de „traficul” mare, de numarul mare de accesari. Cu cat stirea a fost „vizitata” de mai multi „utilizatori” grabiti, cu atat ea e considerata mai buna si devine „de top”.
Citesc ieri, pe Internet, o stire cu un titlu naucitor: „Frunza i-a trimis pe rusi la plimbare!”. Inca nu stiam cine-i acest legendar Frunza, dar ii zic: bravo!, bine ca s-a gasit un romanas de al nostru sa le mai taie rusilor pofta imperiala de a face doar ceea ce vor ei! Incep a citi si aflu ca „Viorel Frunza este primul fotbalist moldovean care a refuzat un contract in Rusia din cauza ca echipa i-a pus conditia sa fie legitimat ca jucator rus!”. Entuziasmul meu un pic se tempereaza, dar, zic, nici atat nu-i putin: a refuzat si nu a vrut sa se legitimeze ca rus! E ceva, totusi. Citesc mai departe si cota entuziasmului meu coboara spre zero, fiindca aflu ca e vorba de o echipa din divizia a doua, Dinamo Breansk (un fel de Juventus Bumbata). Iata cum explica Frunza: „Am fost cautat de o persoana din conducerea clubului Dinamo Breansk. Mi s-a propus un contract bun, dar sa renunt la cetatenia moldoveneasca. Am refuzat, pentru ca imi doresc sa joc la echipa nationala a Moldovei”. Acum ati inteles cum „Frunza… i-a trimis pe rusi la plimbare”?!
Desi in finalul stirii se precizeaza ca asemenea situatii apar din cauza ca in Rusia e interzisa cetatenia dubla si ca toti fotbalistii moldoveni legitimati in campionatul rusesc ca jucatori rusi risca sa nu mai joace pentru nationala RM, faptul nu mai conteaza. Scopul a fost atins – utilizatorul grabit a „vizitat” stirea. Mai are vreo importanta ca, dupa ce „a vizitat-o”, simtindu-se prostit ziua in amiaza mare, el ii injura, solidar, si pe autorul ei, si pe patronul portalului?! Ziaristica online nu mai e o meserie, cum e cea „pe hartie”, ci o arta, iar arta, precum se stie, cere sacrificii. Numai ca trebuie sa precizam cine-s victimele: cei injurati sau cei care injura?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!