De ce Chişinăul nu a cerut Kremlinului să-l înlocuiască pe Rogozin
Deşi, iniţial, Ministerul de Externe de la Chişinău s-a arătat nemulţumit că Rusia nu a coordonat cu noi numirea lui Dmitri Rogozin în această funcţie, ulterior spiritele s-au liniştit. Tăcerea a urmat şi după ce Rogozin a calificat drept „zarvă în coteţ" reacţia moldovenilor. „Încă nu am deschis gura, dar deja e zarvă în coteţ", scria vicepremierul rus pe Twitter.
Ne-am întrebat în acest context dacă oficialii de la Chişinău ar fi trebuit să aibă o poziţie mai critică faţă de decizia Rusiei, chiar să ceară înlocuirea lui Rogozin. Dacă unii analişti consideră că acest lucru nu-şi avea rostul, deoarece „nimic nu ar fi schimbat situaţia”, alţii cred că o astfel de abordare este „foarte îngustă”, în timp ce viceministrul pentru reintegrare o consideră chiar „foarte dură”.
Contactat de TIMPUL, viceministrul pentru reintegrare, Eugen Carpov, zice că ar fi fost o „abordare foarte dură”, dacă Chişinăul ar cere înlocuirea lui Rogozin, şi că „normele diplomatice caută o abordare puţin mai atentă pentru discuţiile între state”. „Se va discuta cu dânsul când va veni la Chişinău, i se vor pune toate întrebările pe care le avem pentru a primi răspunsuri de la prima sursă”, a precizat Carpov.
Potrivit viceministrului pentru reintegrare, Dmitri Rogozin nu va participa la negocierile în formatul „5+2” de soluţionare a diferendului transnistrean, precum anunţase anterior presa.
Se vehiculează că, în perioada 16-17 aprilie, Dmitri Rogozin va sosi într-o vizită oficială la Chişinău. Anunţul a fost făcut de ambasadorul Rusiei în R. Moldova, Valeri Kuzmin. Tot în această perioadă, la Viena se va desfăşura o nouă rundă de negocieri în formatul „5+2” privind problema transnistreană.
Oazu Nantoi, director de programe al IPP:
Nimeni nu ne respectă…
Am fi putut să cerem înlocuirea lui Rogozin, dar ce obţineam? Nimic. Ar fi fost ca şi cum am fi cerut Rusiei să nu-l aleagă pe Putin preşedinte din cauza trecutului său. Cine îşi aminteşte de câte ori Chişinăul şi-a exprimat dezacordul faţă de Rusia atunci când ea a desfăşurat alegerile prezidenţiale sau pentru Duma de Stat pe teritoriul R. Moldova ca la ea acasă? Cine se gândeşte la datoriile de trei miliarde de dolari ale Transnistriei şi la faptul că acest regim este întreţinut de Federaţia Rusă etc.? Este clar că, deocamdată, pe noi nu ne respectă nimeni. Chişinăul ar trebui să aibă propriul plan de acţiuni în vederea consolidării statalităţii R. Moldova, pe care să-l respecte, indiferent dacă vine Putin, Rogozin, Smirnov sau Şevciuk…
Anatol Ţăranu, director „Politicon”:
Lucrurile au ajuns prea departe
Acest lucru poate fi cerut doar într-o formulă neoficială. Dar este foarte puţin probabil că ruşii vor ţine cont şi vor abroga această decizie. Lucrurile au ajuns prea departe. Numirea lui Rogozin este un semn clar că Rusia doreşte congelarea conflictului transnistrean. În cazul în care se dorea soluţionarea conflictului, se găsea o soluţie de compromis. Ori Rogozin nu reprezintă un compromis, ci mai degrabă un ultimatum. Ministerul de Externe de la Chişinău a făcut suficient, şi-a exprimat poziţia foarte clar faţă de Rogozin şi nu cred că acum trebuie de întreprins alţi paşi, pentru a nu tensiona situaţia şi mai tare.
Nicolae Chirtoacă, analist politic:
Este foarte îngust să abordăm problema astfel
Oare ne interesează Rogozin ca personalitate? Ar trebui să ne intereseze mai curând perspectivele de reglementare a conflictului din estul Moldovei, schimbări de strategie, etc. Este foarte îngust să abordăm problema astfel. Important este să înţelegem esenţa trimiterii lui Rogozin în Transnistria, să cunoaştem politica Rusiei în spaţiul postsovietic, planurile ei de a crea un spaţiu euroasiatic, rolul Transnistriei, ca instrument, poziţia strategică pe care trebuie s-o aibă Moldova în acest sens etc.