Nu poți învinui un investitor, care plătește din buzunarul său, că vrea rezultate bune de la angajat. În fine, de specialist depinde randamentul/profitul companiei. Or, patronul trebuie să fie sigur că angajatul va face față misiunii de serviciu și nu va întârzia comanda, ori nu va compromite producția. Patronul nu-și poate asuma riscuri inutile.
Pe de altă parte, nu există un parteneriat public-privat dintre mediul de afaceri și instituțiile de învățământ. Chiar dacă tinerii sunt obligați conform programului de studii să facă practică după fiecare an de studiu, acest lucru de cele mai multe ori este o formalitate. Tinerii își semnează actele de la practică fie contra unei sume de bani, fie, dacă sunt acceptați la practică, o bună parte sunt doar pentru decor sau aduc cafeaua șefului. Nimeni nu stă după ei să-i învețe. Nimeni nu are timp „de pierdut” cu un tânăr care poate nici n-are chef să învețe ceva. Sau, dimpotrivă, abia reușește să-i explice cum funcționează lucrurile în companie, că perioada de practică de 2-3 săptămâni s-a și terminat. Și vine altul… și el iar trebuie să-i explice. N-are nimic de câștigat… decât bătăi de cap suplimentare.
Dacă ar fi un parteneriat între instituții și companii, s-ar stabili relații strânse între acestea. Astfel, ar colabora la lecții, ar fi mult mai interesant pentru un student să facă o oră de curs la o fabrică, să vadă mașinile pe viu, nu doar în cărți de pe vremea țarului. Companiile ar avea posibilitatea să selecteze 1-2 studenți care să facă internship cu ei. Iar tinerii care ar demonstra în această perioadă că sunt pregătiți, pot face față misiunii de serviciu, cu siguranță nu vor mai fi lăsați să plece, iar la absolvire nu vor alegra cu diploma în mână pe la angajatori.
Totuși, dragi studenți, până se trezește societatea, până se înțelege statul cu mediul privat nu stați cu mâinile în sân și așteptați să vină cineva să vă propună un job. Cu siguranță, un loc bun de muncă nu stă liber prea mult timp. De aia trebuie să fiți mereu în căutare. Mai mult, nu ezitați să profitați de acele stagii de practică. Și chiar dacă oficial practica este de 2-3 săptămâni, întrebați responsabilii din companii dacă vă acceptă la practică pe o perioadă mai lungă. Chiar dacă munca voastră nu va fi remunerată, munciți atunci când vi se oferă oportunitatea. Faceți voluntariat. Demonstrați că puteți, că aveți suficiente cunoștințe, că meritați o șansă. Cât timp încă sunteți studenți, lumea are o atitudine mai indulgentă față de voi, o să vă explice de 3 ori dacă e nevoie, ca să înțelegeți un mecanism, pe când atunci când veniți cu diploma în mână, lumea are alte așteptări. Angajatorul vrea un specialist care să-i facă businessul profitabil, nu unul care învață cum să-și facă treaba. Iar dacă în CV veți scrie toate aceste colaborări și stagii de practică pe care le-ați făcut în anii studenției, atunci nu veți mai fi unul dintre miile de absolvenți care căutați un job, ci un tânăr specialist cu experiență, fie ea și de doar câteva luni. Iar o scrisoare de recomandare de la compania cu care ați colaborat, poate să vă crească șansele de angajare.
