Etnologul Doina Işfănoni argumentează că „Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia, între 1 şi 9 martie. Este format dintr-o bijuterie mică sau un mic simbol al primăverii, însoţit de două fire de mătase alb cu roşu, împletite. Tot credinţa populară spune că această perioadă este cea mai capricioasă din tot anul. Luna martie era considerată un mod de prevestire a viitorului, o serie întreagă de activităţi de bun augur. Pentru om, pentru mediu, pentru toate vietăţile din gospodărie”.
Informaţiile etnografice susţin că momentul în care mărtişorul se purta legat la mână sau agăţat la gât era decis de apariţia pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie.
Din străbuni se știe
Alături de semnificaţia calendaristică amintită mai sus, mărţişorul era făcut cadou şi pentru asigurarea sănătăţii, belşugului şi păstrarea frumuseţii de-a lungul anului. Durata purtării mărţişorului varia în funcţie de zona etnografică: până la Măcinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, a viţei-de-vie, a măceşilor, a trandafirilor.
Deși nu se cunoaște cu exactitate de când datează acest obicei al Mărțișorului, din străbuni se știe că prima zi a primăverii își are originea în credințele și practicile agrare din vechime.
În trecut, mărțișorul se dăruia în prima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor, fete și băieți deopotrivă.
Până când se auzea cucul cântând
Se spune că mărțișoarele sunt purtătoare de noroc și fericire. Sunt formate dintr-o fundiță roșu cu alb, roșul semnificând iarna, iar albul — primăvara. De fapt, șnurul reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.
La acest șnur se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coșar sau inimă Mărțișorul este purtat pe haină, la vedere, sau legat la mână, începând cu 1 martie.
Tot potrivit etnologilor, în trecut se purta până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se auzea cucul cântând, înfloreau cireșii, veneau berzele sau rândunelele. Atunci, mărțișorul era atârnat de crengile pomilor înfloriți sau de un trandafir, ca să aducă noroc, ori era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare.
