Mai multe din corespondenţele semnate de Basarab confirmă adevărul că presa rusă întotdeauna a fost portavoce a guvernelor ruseşti, întotdeauna şovine, indiferent de culoarea lor politică.
Într-unul din numerele sale, ziarul „Bereg” publică un lung şi elogios articol despre politica „binefăcătoare” a ţarului în Basarabia, articol tradus în română şi reluat în „Telegraful”. Articolul însă, semnat de „literatorul-jandarm”, cum subliniază Basarab, conţine şi multe atacuri calomnioase la adresa României. Contrariat de acest gest al „Telegrafului”, Basarab explică ce e cu acest ziar, cine şi de ce îl editează, specificând în mod deosebit faptul că misiunea acestei publicaţii este „rusificarea popoarelor de la hotarele imperiului”. Reproducem un fragment din respectiva scrisoare.
„Fiecare om al societăţii inteligente din România cunoaşte drepturile sale cetăţeneşti. Să vedem în ce s-au schimbat drepturile basarabenilor? În loc de libertatea individuală s-a pus arbitrariul ispravnicului; legea marţială dă dreptate guvernatorului Basarabiei, subt singura denunţare a ispravnicului, a exila în Siberia pe orice cetăţean; casa locuitorului se calcă zi şi noapte, după placul administratorului local. Adunările şi reuniunile sunt riguros oprite; adunări cu scopul de a petrece, o mică serată familiară, un prânz amical, un bal, nu pot să fie făcute fără o cerere de permisiune prealabilă; şi chiar dacă se obţine o asemenea permisiune, un loc rezervat pentru un funcţionar al poliţiei e obligatoriu…
Libertatea presei constă în interzicerea completă şi fără nici o excepţiune de a se tipări ceva în limba română. Nici o carte, nici o linie măcar, în limba indigenă! Acestea sunt drepturile noastre!
Subt regimul care ne guvernează, încetul cu încetul creşte şi se dezvoltă în sufletul românului din Basarabia o spaimă, o teroare ce înăbuşeşte orice speranţă în viitor. Omul devine fiinţa brută ce trăieşte pentru a mânca, a bea şi a dormi, fiind bucuros că cnutul ce atârnă d-asupra capului său a trecut fără a-l atinge astăzi; mâine însă… nici o siguranţă! Acesta este traiul părţii inteligente a poporului român din Basarabia.
Să trecem acum în sate, făcând tot o astfel de ochire repede asupra stării poporului muncitor. Un milion de locuitori români, prin drepturi istorice, ai Basarabiei n-au nici o şcoală în limba lor proprie, în tot cuprinsul pământului locuit şi, fiindcă au păstrat limba lor natală, fiindcă nu s-au asimilat cu cotropitorul şi n-au învăţat limba lui, sunt condamnaţi la o ignoranţă seculară. Procentul indivizilor ce ştiu a citi, după statistica oficială rusească, e de 2 la 100; dar acest procent, să nu se înşale cititorul, cade pe poporaţiunea din oraşe – şi exclusiv slavă.
Bugetul instrucţiunii publice pentru şcoalele primare rurale, votat anul trecut prin Zemstvo (Consiliul permanent al Basarabiei), era de 60.000 franci! Din ceea ce se poate vedea că se cheltuieşte 1 leu pentru instrucţiunea a 25 de oameni pe an. Dar chiar şi leul acela, luat din punga ţăranului român, se cheltuieşte pentru instrucţiunea copilului slav.
Starea economică a ţăranului basarabean e aşa de ticăloasă încât emigraţiunea poporului agricol, care s-a început de la 1864, se accentuează din an în an. Limba română se vorbeşte printre munţii Caucazului, în guvernământul Samara, pe câmpiile sudului Siberiei; pretutindeni bietul român îşi caută un refugiu contra cotropitorului său. Pământurile fertile ale anticei Basarabii aparţin aristocraţiei militare şi birocraţiei ruse, monastirilor ruseşti şi greceşti închinate muntelui Athos şi Sfântului Mormânt şi boierimii renegate a Moldovei care, după ce şi-a negat originea sa, despoaie şi prădează poporul a căruia limbă a uitat-o. Birurile impuse de statul rus asupra ţăranului sunt aşa de mari, încât muncitorul nu mai poate plăti, având 16 copeici de deficit net pe venitul ce munca sa poate estoarce dintr-o falce de pământ, după ce el a plătit impozitele către Stat. Aceasta e constatat prin ancheta oficială care avea de scop a găsi cauza marilor rămăşiţe ce împovărează populaţiunea basarabeană. Iaca situaţiunea poporului român din Basarabia!”.
„Iată dar, precizează Basarab, din ce izvor aţi avut nenorocita idee a culege cunoştinţe despre starea actuală a Basarabiei”! Urmărind presa rusă din „inima Imperiului” de azi, dar şi cea de la „poalele lui”, din Chişinău, adică, realizăm că misiunea presei ruseşti nu s-a schimbat. E suficient un singur exemplu: NIT-ul comunist care are aceeaşi misiune, ca „Bereg”-ul din sec. XIX – să laude politica Rusiei şi să atace şi să denigreze România. La „bereg”-urile şi „nit”-urile ruseşti mai adăugaţi şi presa „de limba română” de la Chişinău, plătită de ruşi… Vom reveni şi la acest subiect.
