E prima dată, cel puțin pentru mine, când după alegeri văd oamenii certându-se pe stradă, certându-se în microbuze. O pasageră urlând, într-un microbuz cu 50 de oameni, către un pasager de vârsta a treia: „Să îl pupi undeva pe Dodon!". Această scindare a societății e extrem de îngrijorătoare. Dureroasă. Nepotrivită.
Vin sărbătorile de iarnă, poate cele mai îndrăgite de unii dintre noi, dar societatea e încrâncenată. E nemulțumită. Și de ce n-ar fi când viața noastră nu devine mai ușoară de la o zi la alta. Însă, vizavi de alegeri, trebuie să acceptăm votul majoritar. Igor Dodon e în momentul acesta președintele ales al țării. Vă place sau nu, ne place sau nu. Nimic nu se va schimba. Și acest lucru s-a văzut la ultimele proteste, unde au venit puțini oameni.
Însă pe stradă încrâncenarea e neschimbată. Iar acest lucru transformă viața noastră grea într-una și mai amară. Nu mai reușim să ne purtăm omenește unii cu alții. Nici nu știi când cineva se apucă să zbiere la tine în piață, în magazin, pe trotuar.
Eu chiar cred că Igor Dodon va trebui să țină cont și de noi, ceilalți, cei cu alte opțiuni. Trebuie să ne bazăm pe faptul că diferența dintre cei doi candidați a fost una foarte mică. De nici 100.000 de voturi. Credeți că președintele ales nu își dă seama? La o diferență atât de mică paharul e plin. Lipsește doar picătura ca el să se reverse.
Tocmai de aceea cred că oamenii ar trebui să reînvețe să trăiască unii cu alții. Suntem toți liberi să avem opțiunile noastre, preferințe, și să ne dăm votul cui credem. Să nu ne mai certăm în stradă, să nu ne mai suspectăm. Dacă lucrurile vor merge prea rău, dacă promisiunile postelectorale ale lui Dodon vor fi încălcate, dacă drepturile a jumătate dintre cetățeni vor fi ignorate, atunci va fi acea picătură care umple și revarsă paharul.
Însă până atunci să redevenim oameni. Să ne liniștim. Și să așteptăm alegerile parlamentare. Pentru că atunci putem restabili echilibrul. Putem balansa societatea. Până una-alta, dacă e să fim onești, alegerile parlamentare sunt mult mai cu greutate. Cele mai multe și importante decizii depind în continuare de parlament.
Cât despre modificările din învățământ promise de președintele ales, să nu uităm, reforma învățământului și modificările la ariile curriculare nu depind absolut deloc de președinte. Rămân deocamdată vorbe goale.
Vom avea deci un nou cuvânt (vot) de spus (pus) în cel mult doi ani. Ce va fi atunci? Ce vom alege? Spre ce ne vom îndrepta?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
