Am găsit în Chişinău o bisericuţă frumoasă care a oficiat Liturghia de Crăciun. Precum şi cea din ajunul Crăciunului. Mi-am împodobit bradul, a venit Moş Crăciun şi am ascultat pe internet Pavecerniţa şi Utrenia Naşterii Domnului de la Mănăstirea Putna. Părinţii m-au sunat şi mi-au dat să ascult prin telefon colindele de la noi din sat, dansul dubăilor (căluşarilor) şi jocul caprei.
Însă nu trebuie să uităm că această lungă perioadă de sărbătoare e pentru bucurie duhovnicească. Sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Tăierea împrejur şi Botezul. În prima zi a anului, pe lângă tăierea împrejur cea după trup a Domnului, este şi prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Pomenindu-l pe Sfântul Vasile cel Mare, avem un motiv în plus să ne amintim de bunătate şi de darurile ce se dau în preajma sărbătorilor. Ar trebui să ştim cu toţii că primele forme de ajutor instituţionalizat: spitale pentru nevoiaşi, orfelinate etc., au fost realizate de acest mare ierarh, motiv pentru care au şi fost denumite „vasiliade”. Dacă legăm vasiliadele de darurile pe care putem să le facem, ar trebui să ne gândim, în primul rând, la săraci şi bolnavi, la cei care cu adevărat au nevoie de mângâiere.
Sărbătorim în fiecare an şi spunem mereu că de sărbători trebuie să fim mai buni. Dar asta nu înseamnă că doar de sărbători trebuie să fim buni, ci, mai degrabă, că de la un an la altul trebuie să fim tot mai buni. Fiindcă Hristos ne-a chemat pe toţi la sfinţenie. Dumnezeu asta aşteaptă de la noi: să ajungem prin Hristos de la vechiul Adam la Adam cel Nou. Omul nou e omul sfânt! Iar drumul spre sfinţenie e un urcuş continuu. De la un an la altul să fim tot mai buni, tot mai duhovniceşti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
