Viziunea lui Dodon e împărţită în zece puncte – câte zece provocări şi câte zece recomandări. În buna tradiţie comunistă, problemele reale sunt tratate adiacent şi documentul lui Dodon nu formulează clar piedicile, doar le sugerează. Chestiunile ridicate de Igor Dodon trebuie rearanjate pentru a vedea adevărata ţintă a lui. Astfel, printre provocările PCRM este văzută izolarea în plan extern a partidului, lipsa unui contact real cu Internaţionala Socialistă, dar şi faptul că 80% din tinerii din R. Moldova („vorbitori de limbă moldovenească”, zice Dodon) votează pentru partidele de dreapta. Îngrijorarea lui Dodon este reală: în câţiva ani baza electorală a comuniştilor urmează să se subţieze din ce în ce mai mult (sunt văzute şi cauzele: dispariţia naturală a pensionarilor şi emigrarea rusolingvilor). Apoi e subliniată prezenţa redusă pe internet a comuniştilor. Cauzele acestei probleme se regăsesc în baza lor electorală: pensionarii nu navighează pe internet, iar rusolingvii preferă portalurile ruseşti…
În documentul lui Dodon nu este dat numele cauzei principale a acestor probleme: Vladimir Voronin. Memoria politicienilor occidentali nu este scurtă. La Bruxelles, Paris, Berlin, Roma nu au fost uitate evenimentele din aprilie 2009. Cine ar putea uita filmările cu tinerii ridicaţi de pe stradă şi reţinuţi ilegal? Cine ar putea uita fotografiile celor torturaţi? Mai mult, toate aceste imagini sunt legate de figura lui Voronin, de discursurile lui din acele zile. Câtă vreme Partidul Comuniştilor de la Chişinău îl are drept preşedinte pe Vladimir Voronin, numele acestui partid e legat de represiunile din aprilie 2009. Nici un politician respectabil, nici o structură politică occidentală nu îşi va lega numele de Vladimir Voronin şi de partidul pe care îl reprezintă.
Apoi vine chestiunea tinerilor. Igor Dodon poate să deplângă faptul că 80% din tinerii „vorbitori de moldovenească” sunt anticomunişti – câtă vreme Voronin rămâne stăpânul PCRM, aceşti tineri îşi vor aminti de 7 aprilie şi de discursul ţinut atunci de Voronin. Destul de greu să fie convinşi să îl voteze. Astfel, fără să o spună, Igor Dodon a lansat un atac împotriva lui Voronin.
Internetul şi noile mijloace de comunicare de la Chişinău? Din nou, nicio şansă pentru comunişti. Aici Dodon are o mare problemă, chiar cu „limba moldovenească”. Atâta vreme cât „moldoveneasca” va fi inteligibilă cu româna, internauţii de la Chişinău vor şti care este adevărul. Doar o izolare totală a domeniilor .md de domeniile .ro ar putea avea un posibil efect – doar că aşa ceva e imposibil. În spaţiul informării totale „limba moldovenească” nu are nicio şansă. Da, în condiţiile unui control ideologic total şi ale izolării informaţionale, în lipsa comunicării libere, „limba moldovenească” a putut fi impusă parţial. Însă o ofensivă „moldovenizatoare” pe internet e imposibilă.
Ţinta reală a lui Dodon e debarcarea lui Voronin. Dodon ştie asta şi încearcă să găsească o cale pentru a-şi atinge scopul… Premisele lui sunt corecte: pe termen mediu şi lung, comuniştii îşi pierd bazinul electoral şi riscă să dispară. Însă măsurile propuse de Dodon nu au şanse să repună partidul pe linia de plutire – ele nu au şanse nici măcar să fie adoptate şi puse în practică.
