Acest lucru este de înţeles, având în vedere sacrificiile enorme din conflictul germano-sovietic şi consecinţă acestuia, care au transformat URSS într-o superputere.
Cu toate acestea, crede Berends, „în perioada Brejnev, cultul victoriei a câştigat dubiosul rol de ştergere din memorie a altor catastrofe”. Liderii sovietici şi cei ruşi au nevoie de cultul victoriei pentru a da un sens istoriei Rusiei în secolul al XX-lea. „Victoria asupra Germaniei a fost momentul sacru: prin triumful asupra fascismului, Uniunea Sovietică s-a aşezat pe picior de egalitate cu ceilalţi învingători, în ciuda propriilor crime” – consideră expertul.
Astfel, orice îndoială a misiunii istorice a Uniunii Sovietice a fost exclusă. În perioada sovietică, a fost înrădăcinată ideea că statul, care a obţinut victoria în războiul cu Hitler, nu mai este obligat să răspundă pentru propriile crime, pentru teroarea revoluţiei din 1917, războiul civil, colectivizarea forţată şi foametea ulterioară, deportările, Gulagul şi „Marea Teroare”. „Memoria victimelor dictaturii comuniste a fost ştearsă, iar în centrul atenţiei publice a fost pus triumful de la 1945″, subliniază Behrends.
Dar chiar marele război este comemorat selectiv, iar cronologia este un mare tabu în această poveste. Astfel, în versiunea sovietică a istoriei „Războiul pentru Apărarea Patriei” a început odată cu atacul german asupra URSS din 1941. „Pactul germano-sovietic de neagresiune, anexarea estului Poloniei, executarea ofiţerilor polonezi la Katyn, ocuparea ţărilor baltice, războiul sovieto-finlandez, ultimatumul şi ocuparea unei părţi din România, nu sunt nici acum parte a imaginii istoriei sovietice. Chiar şi evenimentele din 1941-1945 sunt amintite doar ocazional.
După prăbuşirea comunismului, interpretarea istoriei s-a schimbat un pic. Sub Gorbaciov a început o amplă dezbatere publică cu privire la tragediile şi crimele secolului XX. Că urmare, pentru câţiva ani, 9 mai şi-a pierdut sensul sovietic.
Cu toate acestea, „perioada liberală a fost de scurtă durata”. Odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin în 2000, cultul Marelui Război s-a întors în centrul atenţiei publice. Paradă militară în Piaţă Roşie din nou a dobândit o valoare simbolică deosebită.
„De fapt, cultul victoriei în Rusia modernă este chiar mai important decât era în Uniunea Sovietică – spune autorul materialului. – Celebrarea a 70 de ani de la victoria asupra nazismului nu doar că justifică statul rus istoric, dar, de asemenea, justifică politică anti-occidentală şi chiar atacul asupra Ucrainei (fasciste, potrivit propagandei ruse)”.
Berends afirmă că „se dau uitării astăzi nu doar ororile stalinismului, dar şi idealurile erei perestroika şi speranţa pentru un guvern responsabil, stat de drept, societăţii liberale şi prospere, o Rusie de care vecinii să nu se mai teamă”.
Toate aceste speranţe au fost spulberate, spune autorul: „Mândria în legătură cu grandoarea istorică justifică izolarea politică externă şi stagnarea societăţii ruse”.
Cultul victoriei nu este util doar pentru a şterge din memorie perioadele urâte, dar şi pentru „discriminarea dizidenţilor” şi „izolarea faţă de Europa”, spune Behrends. Participarea la paradă de pe 9 mai este considerată o dovadă de loialitate. Purtarea panglicilor „sf. Gheorghe” – o datorie patriotică.
Totodată, participarea la Ziua Victoriei înseamnă şi susţinere pentru lupta împotriva „noul fascism” – din Ucraina. Cei care nu sprijină această linie, nu sunt consideraţi patrioţi.
„Cultul victoriei promovat de Puţin duce la izolarea Rusiei – spune Behrends.
Parada menită să îngrozească lumea, de pe 9 mai, este punctul culminant al amneziei istorice şi politice. „Acest cult nu serveşte memoria istorică, ci mai presus de toate justifică politică lui Vladimir Putin „- rezumă autorul.
sursa: paginaderusia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
