Un individ care s-a manifestat peste noapte, după o reuniune cu tineri civic activ într-un local din centrul oraşului, folosindu-i pentru un scenariu străin. Un personaj necunoscut, cel puţin pentru societatea civilă autohtonă până la data de 6.04.2009. Puţini îşi mai reamintesc, dar Morari nici măcar nu ştia ce şi cum să spună persoanelor adunate în faţa Preşedinţiei. Dânsa ţipa lozinci anti-comuniste despre nerecunoaşterea rezultatelor alegerilor, considerate de ea falsificate, şi cerea participanţilor la aşa numitul flashmob să protesteze. Dar flashmobul s-a transformat în scurt timp în protest în masă, unde lumea a ajuns să nu mai înţeleagă cu ce scop au venit în piaţa. De la lozinci anticomuniste s-a trecut peste ceva timp şi la cele unioniste.
Morari însă dădea dovadă de calităţi oratorice sau de lider, unicul om care se descurca în conducerea formală a protestului era Ghenadie Brega, care nici el nu s-a aşteptat la o întrunire de proporţii enorme în centrul oraşului.
Oamenii nici au observat-o pe necunoscuta Morari, iar prietenii mei participanţi la “flash-protest” chiar şi o ridiculizau pe alolingva, ce plină de agitaţie chema oamenii să protesteze împotriva comuniştilor. Într-un articol pentru UNION, Ghenadie Brega a recunoscut că nu cunoştea practic nimic despre revoluţionara Morari şi că a făcut cunoştinţă cu ea înainte de 6 aprilie 2009. Dar folosind momentul şi starea depresivă din societate provocată de victoria comuniştilor, cineva a ajutat-o pe jurnalista prigonită în Rusia să devină renumită în mica republică.
Dânsa nu a suferit deloc în urma acţiunilor organelor de poliţie, în timp ce alţii pe care ea i-a incitat pe 6 aprilie au devenit victimele torţionarilor cu epoleţi. Bineînţeles, că nu aş fi dorit ca ea să se numere printre fetele, despre care una din victimele zilei de 7 aprilie 2009, Damian Hancu, spune că erau hărţuite sexual în comisariatele de poliţie. Dar cum este posibil ca Morari să scape nevătămată de comuniştii care pe-atunci controlau orice mişcare în ţară, şi îşi permiteau să vâneze tinerii pe drumuri, la staţiile de troleibuze şi în liceele capitalei. Prin urmare, este justificată acuzaţia despre o posibilă legătură dintre Morari şi Mark Tkaciuk sau alte persoane din cadrul PCRM.
Dar ce consider totalmente inadmisibil este rolul exclusiv pozitiv atribuit Nataliei Morar. Mă impresionează impertinenţa dânsei, care şi-a făcut PR şi carieră pe seama evenimentelor de 7 aprilie, când au fost ucişi tineri, alţii maltraţi şi violaţi, speriaţi şi traumatizaţi psihic. Şi cum tot ea, acum vorbeşte din numele victimelor “7 aprilie 2009″ despre tot felul de revoluţii, pe care le-a pro(voc)movat fără a-şi asuma vreo responsabilitate. Să vorbească de la tribuna forurilor internaţionale minţind despre implicaţia sa în organizarea răsturnării regimului comuniştilor.
Natalia Morari rămâne un personaj intrus, cu o popularitatea falsă, cu poze glamuroase în reviste – ce o denumesc eroină, revoluţionară sau altfel. Nimic mai mult. Mai devreme sau mai târziu, adevărul se va completa, iar arama va cădea de pe faţa “revoluţionarei”.
PS. Dar nu pot să nu adaug că pe 6 aprilie 2009, am încercat să-l conving pe un prieten că un flashmob este necesar şi că acesta trebuie să aibă genericul “6 aprilie – Ziua neagră pentru Moldova”, comemorând victoria comuniştilor la alegerile din 5 aprilie 2009. Iar în acest sens, am sugerat să mergem în centrul oraşului cu lumânări pentru a comemora acestă zi, unde să protestăm paşnic cu lumânările aprinse. Acum, însă aflu că Natalia Morari a propus ideea de a veni cu lumânări, cel puţin aşa mărturiseşte Ghenadie Brega. Posibil că e vorba de coincidenţă, dar cum dânsei i-a venit asemenea idee “luminoasă” în cap, atunci când scopul a fost de a protesta până în pânzele albe pentru a contesta bilanţul scrutinului. A vrut dânsa un proteste paşnic cu lumânări sau totuşi a urmărit ceva violent? Cu timpul, vom afla răspunsul şi la această întrebare.
Sursa: cenusadi.wordpress.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
