Săptămâna aceasta ne-am continuat aventura prin satele Moldovei și am ajuns la Mitoc. Localitatea este administrată de orașul Orhei, care se află la o azvârlitură de băț de raion, iar distanța până la Chișinău este de 37 de kilometri. Deși unii specialiști spun că primăvara oamenii sunt mai predispuși să facă depresii, la Mitoc acest anotimp este mai degrabă un imbold pentru a munci pământul. De aceea, pe câmpurile și în grădinile din localitate oamenii semănau, arau sau curățau vița-de-vie, iar când auzeau întrebarea noastră despre depresie, fie ne luau în zeflemea, fie strângeau din umeri. Până când am întâlnit câțiva săteni ale căror povești de viață ne-au cutremurat.

„Feciorul a decedat în urma unui accident, iar la scurt timp și soția s-a prăpădit”

Pe moș Serghei l-am surprins la poarta casei modeste în care locuiește. Bărbatul a muncit mai bine de 40 de ani în calitate de agronom, iar acum bătrânețea și-a spus cuvântul. Așa că omul nu mai poate depune efort fizic ca odinioară, având dureri de mâini, de picioare și de rinichi. Viața bătrânului nu a fost tocmai ușoară, acesta fiind nevoit să-și îngroape soția și propriul fiu, iar acum una dintre principalele sale activități este să le viziteze mormântul. „Am avut trei copii, acum am rămas doar cu doi, mezinul a decedat în urma unui accident, iar la scurt timp și soția a plecat în lumea celor drepți. Iată, chiar ieri am fost la cimitir”, recunoaște interlocutorul meu.

Bărbatul își amintește și astăzi, cum, acum opt ani, și-a pierdut fiul într-un accident rutier chiar în apropierea casei sale, la intersecția drumului care duce spre Chișinău. „Fiul meu nu avea permis, dar pentru că șoferul mașinii în care se afla consumase băuturi alcoolice, i-a dat lui să conducă. Și aici nu departe, chiar la intersecție, o altă mașină i-a lovit din spate. Feciorul cel mare a alergat într-un suflet când a aflat, l-a scos din mașină și a început să-i facă resuscitare manuală, dar nu trebuia, pentru că și așa coșul pieptului era distrus. Copilul meu a decedat pe loc, iar celălalt pasager a rămas teafăr. Peste câțiva ani, mi-am pierdut și soția. Dar așa e în viață, trebuie s-o acceptăm cu bune și cu rele”, spune bătrânul de 71 de ani.

„A căzut în depresie pentru că soția nu vroia să-i facă mâncare”

Despre depresie bărbatul spune că a auzit, dar nu a simțit-o niciodată, pentru că nu a rămas singur. Are copii care vin periodic și-l ajută cu treburile gospodărești, dar și vecini săritori la nevoie. „Depresia este atunci când rămâi singur și nu mai ai nevoie de nimic, dar eu am vecini care mă ajută și ne susținem reciproc. În plus, copiii vin periodic și-mi fac curat, îmi aduc tot de ce am eu nevoie. Au fost anul trecut niște cumpărători și m-au rugat să vând casa. Copiii m-au invitat la ei, ca să-mi fie mai ușor, dar n-am vrut, aici e locul meu. Eu n-am simțit niciodată depresia, dar iată am aici nu departe un vecin, mai tânăr decât mine, care s-a îmbolnăvit. Nu mai vroia nimic, nici măcar nu mânca. Lumea spune că a căzut în depresie pentru că soția nu vroia să-i facă mâncare și într-un final a venit și l-a luat salvarea”, explică moș Serghei.

Ne-am continuat drumul pe ulițele satului Mitoc, acolo unde primăvara și-a lăsat frumos amprenta, iar muncile sezoniere au scos gospodarii în câmpuri. Astfel, într-o grădină din localitate, l-am întâlnit pe Fiodor, un bărbat care avea o casă modestă, dar îngrijită și amenajată cu gust. Grădina era o adevărată mândrie a gospodarului, care muncea zilnic pentru a-și sădi toate cele necesare. „Primăvara trebuie de muncit, ca să ai tot anul ce mânca. Pensia de opt sute de lei, n-are cum să-ți ajungă nici măcar pentru strictul necesar. Așa că eu am grijă ca să-mi cresc de toate în grădină”, spune interlocutorul meu.

„M-am trezit din comă și am aflat că soția și fiul nou-născut au decedat”

La prima vedere, Fiodor pare un bărbat glumeț și activ, dar dacă stai să-i afli povestea din spatele zâmbetului molipsitor, rămâi pur și simplu fără replică. La 27 de ani, Fiodor era căsătorit, terminase de construit o casă, aștepta un urmaș și avea impresia că fericirea își făcuse cuib în familia sa. Dar, viața avea să-i întindă o cursă exact în ziua în care, proaspătul tată urma să-și aducă fiul nou-născut acasă. „Era o iarnă geroasă, mă aflam la o maternitate din Chișinău de unde mi-am externat soția care îmi dăruise un băiețel. Am făcut comandă de un taxi și am pornit spre casă. Eu eram în dreapta șoferului, țineam micuțul în brațe, soția se află pe bancheta din spate. Copilul a început a plânge, așa că m-am întors să i-l dau soției și de atunci nu-mi mai amintesc nimic. M-am trezit după câteva zile de comă la spital și am aflat că suferisem un accident, iar soția și pruncul au plecat în lumea celor drepți”, își amintește bărbatul

„Depresia nu-i pentru oamenii de la țară”

Au urmat mai apoi șapte ani în care bărbatul a tot fost internat prin spitale, a suportat diverse operații de reconstruire a membrelor superioare și inferioare și a învățat a merge din nou. „Doi ani nu am putut merge, medicii de la Orhei au vrut să-mi amputeze un picior. Atunci, am avut mare noroc de un chirurg de la Chișinău, care mi-a promis că mă va pune pe picioare și așa a fost. Cu toate că laba unui picior nu a putut fi reconstruită în întregime, mă bucur că pot merge”, explică Fiodor.

În ciuda problemelor de sănătate, Fiodor a reușit să-și construiască o nouă casă și are grijă de o grădină de toată frumusețea. Bărbatul spune că la țară nu ai timp pentru depresie, aici trebuie să muncești ca să ai ce pune pe masă. „La sat nu ai timp pentru depresii, deși mai vezi din când în când câte unul care-și îneacă amarul în alcool. Însă, eu nu am pus gram de alcool în gură de mai bine de 30 de ani și nu am avut timp să fiu depresiv. Când m-am externat din spital, din casa proaspăt construită au fost furate multe lucruri, de aceea am vândut-o și am construit din pensia de dezabilitate care era de 80 de ruble, cea pe care o vedeți aici. Bunăoară, acum primăvara când trebuie să sapi, să semeni, să cureți via și copacii, când să mai stai în depresie? Depresia nu-i pentru oamenii de la țară”, spune gospodarul.

„Un prieten a căzut în depresie, după ce a plecat soția peste hotare”

În general, Mitoc poate fi considerat pe bună dreptate satul oamenilor gospodări. Pentru că aici pe măsură ce înaintezi în inima localității întâlnești din ce în ce mai multe case îngrijite, fie că sunt mari și noi, fie că sunt modeste și proaspăt văruite. Mai mult de atât, sătenii se pare că au o pasiune aparte pentru grădinărit, deoarece curțile caselor sunt frumos amenajate și pe lângă flori și iarbă, unele au și obiecte decorative. Dar dintre toate, o curte ne-a atras atenția pentru că în fața unei case modeste, dar renovată după standardele europene, se afla un gazon impresionant. Proprietarul ne-a spus că pentru a crea această frumusețe, a adus două tone de pământ din pădure și a semănat iarbă de care are grijă periodic.„La Mitoc e mai ușor de trăit decât în alte sate, deoarece suntem mai aproape de oraș. Aici oamenii cresc păsări, animale, legume, fructe și se pot duce și pe jos până la piață să le vândă. Am doi copii împrăștiați prin lume și nu există bucurie mai mare decât atunci când ne adunăm cu toții acasă. Am făcut acest gazon pentru nepoței, de i-ați vedea cât sunt de fericiți, când vin și aleargă pe aici”, spune Iacob.

Gospodarul este binevoitor, ne-a invitat cu amabilitate în curte și ne-a spus că tot ce vedem acolo a făcut cu mâinile sale. Acum câteva luni, când a fost diagnosticat cu cancer, destinul i-a dat o lovitură, însă bărbatul i-a ținut piept cu succes. „Eu am avut noroc că m-am adresat la timp la medic, imediat mi-au făcut operația și acum sunt bine”, recunoaște bărbatul cu seninătate în priviri.
Deși nu s-a confruntat niciodată cu depresia, Iacob crede că aceasta este o boală care poate fi tratată, dacă te adresezi la medic. „Nu știu cum alții, dar eu cred că depresia este o boală ca oricare alta și trebuie tratată. Am un prieten care după ce a plecat soția peste hotare a căzut în depresie și nimeni nu-l putea scoate din acea stare. Cred că oamenii de la sat tot pot cădea în depresie din cauza problemelor, cu care se confruntă zilnic”, reiterează Iacob.

„Depresia este o stare în care omul nu vrea să facă nimic”

Conform recensământului din anul 2004 în satul Mitoc locuiesc 2 795 de oameni și cel mai probabil fiecare dintre ei are propria părere despre depresie. De aceea am apelat la psihologul Vitalie Popescu, care ne-a explicat ce înseamnă depresia, cum poate fi tratată și care sunt oamenii predispuși să facă depresie. „Depresia este o stare profundă și apăsătoare care apare atunci când nevoile umane nu sunt satisfăcute, neglijate o perioadă lungă de timp. Aceste nevoi sunt deseori greu de conștientizat pentru că suferinzii le consideră imposibile din punct de vedere social sau personal. Mulți oameni confundă depresia cu tristețea și cu melancolia ceea ce este greșit. Acestea sunt trei stări diferite. Tristețea este o stare emoțională neplăcută provocată de un anumit eveniment, melancolia este deseori despre nevoia omului de a fi cu sine însuși, în timp ce depresia este mai degrabă o stare în care omul nu vrea să facă nimic. Paradoxal, dacă trăiești tristețea până la sfârșit, la maximum, ai toate șansele să scapi de depresie. Pentru că depresia înseamnă să fii deconectat de tine însuți, iar să simți și să trăiești tristețea înseamnă să fii profund cu tine însuți. Tristețea este despre lucrurile care se întâmplă altfel decât îți dorești, dar în același timp le accepți și trăiești un fel de doliu. Depresia însă începe atunci când refuzi să accepți o anumită realitate internă sau externă. Cea din urmă generează un conflict cu sine sau cu ceilalți, care este insuportabil, iar realitatea apasă în continuare atât de mult, încât renunți și devii indiferent”, explică specialistul.

Depresia poate apărea indiferent de vârsta, statutul social sau mediul de trai al omului

De asemenea, psihologul a recunoscut că oamenii depresivi pot cădea cu ușurință în patima alcoolului sau a drogurilor, din dorința de a se deconecta de la propriile emoții care le provoacă o durere insuportabilă. Vitalie Popescu subliniază că depresia este o disfuncție a organismului care trebuie și poate fi tratată de specialiști, inclusiv cu ajutorul pastilelor. „Atunci când oamenii nu se simt bine ar trebui să apeleze la specialiști, care ar putea să-i ajute. Bunăoară atunci când avem o durere de gât sau de stomac, medicul ne prescrie pastile, pe care le luăm pentru ca să ne tratăm. Exact așa este și în cazul depresiei. O altă metodă este psihoterapia”, spune psihologul.

Pentru a evita depresia, psihologul Vitalie Popescu recomandă oamenilor să accepte realitatea, să recunoască care le sunt limitele, dar și să-și exteriorizeze emoțiile, să le trăiască și să nu le amâne, inclusiv cele neplăcute. Specialistul spune că nu există limită de vârstă și că depresia poate fi întâlnită atât la copii, cât și la adulți. Mai mult de atât și oamenii ocupați, care au o viață socială activă pot suferi de depresie fără ca nici măcar să bănuiască. „Sunt cazuri în care un om are un mod de viață activ, este jovial și energic, dar suferă de depresie. Acest fenomen se numește depresie ascunsă și se manifestă psihosomatic: prin insomnii, dureri, anxietăți, alergii etc. De regulă, acești oameni se tratează ani de zile de o anumită boală și aceasta nu trece, deoarece este o manifestare a depresiei. Iată de ce trebuie să învățăm să avem grijă și de starea noastră interioară. La noi oamenii au grijă de casă, de statutul social, de imaginea sa, de hainele pe care le poartă, mai puțin însă de pacea interioară”, conchide psihologul Vitalie Popescu.

La nivel global, numărul persoanelor afectate de depresie se ridică la 121 de milioane, iar în Republica Moldova sunt înregistrate peste 40 de mii de persoane care suferă de depresie, dintre care patru mii sunt copii