Acestea au fost construite în diferite perioade ale epocii antice târzii și ale epocii medievale. Pe teritoriul R. Moldova se găsesc două fragmente importante ale acestei fortificații numite „Zidul de jos” și „Zidul de sus”.
„Zidul de jos” conform unor estimări a fost construit în jurul secolului al III-lea de către regele vizigoților Athanaric și se întinde pe o suprafață de 125 km de la localitatea Vadul lui Isac din raionul Cahul până la Limanul Sasic din Ucraina. A doua fortificație numită „Zidul de sus” este atribuită regelui goților Greuthungi din secolul al IV-lea și, cel mai probabil, a fost construit pentru apărarea frontierei de năvălirile hunilor. Această fortificație se întinde pe o lungime de 120 km de la comuna Chițcani aflată în preajma râului Nistru până în orașul Leova.
În România există trei linii de fortificații. Acestea se află în partea central-sudică a Dobrogei și se întind de la Dunăre până la Marea Neagră. Conform unor date istorice acestea au fost construite în jurul secolelor X – XI de către împărații Bizanțului Ioan I Tzimiskes și Vasile al II-lea. Tipurile de fortificații „vallum” pentru prima oară au fost construite de către romani și sunt specifice acestui imperiu. Fortificații similare celor din R. Moldova și România se găsesc practic pe toate teritoriile de la frontiera Imperiului Roman. Baza acestora era ridicată din pământ, atingea înălțimea de trei-patru metri și servea drept zid de apărare împotriva invaziilor din exteriorul imperiului.
Vlad Țurcanu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
